Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 3. Copilul mic

Tipuri de plans la copii si semnificatia lor

uaaa   Fiecare om are la un moment dat rabdarea pusa la incercare de plansetul unui copil. Este necesar un discernamant sanatos pentru a intelege de ce un copil incepe sa scanceasca sau chiar sa aibe crize de plans si mai ales pentru a alege remediul potrivit impotriva acestuia.

La ora actuala exista o sumedenie de teorii si solutii potrivite fiecarui tip de plans. Dar timpul este inamicul numarul unu al tuturor, iar a cere unui parinte sa treaca la fiecare scancet al copilului printr-un proces destul de complex de “observatie-analiza-identificare-asigurare-rezolvare” este deja prea mult. Pentru a va usura munca in “lupta” cu plansul, va expunem o tipologie a plansului pentru a intelege mai bine sursa disconforului emotional al copilului, iar ulterior va vom prezenta modalitatea potrivita de raspuns in fata acestuia, cu aplicabilitate generala.

Copilul “manipulator” – La un moment dat, micutul smecheras s-a lovit cam tare, a inceput sa planga si a primit atentia normal din partea celor apropiati. Dar astazi si-a dat seama cat de mult ii place aceasta atentie si… de ce sa nu aibe parte de ea ma idea? Nu ii convine ceva? Trage puternic aer in piept si incepe concertul. Reactia asteptata din partea parintilor nu intarzie sa apara. Iata cum s-a stabilit mecanismul prin care se conduce o casa.

Copilul “singuratic” – Un copil care are nevoie de atentia parintelui isi va manifesta aceasta necesitate prin plans. Un parinte care este adesea critic sau distant va obtine aceeasi reactie “zgomotoasa” din partea copilului sau. Amintiti-va sa va tineti copilul aproape, sa va interesati constant de ceea ce face si simte si permiteti-i sa va ajute de cate ori este posibil. Asigurati-va ca incurajarile sunt cu mult mai predominante decat criticile.

Copilul “sensibil” – Toti copiii sunt diferiti si intr-adevar unii sunt mai sensibili decat altii. Din pacate, aceasta hipersensibilitate este alimentata de catre parinti, prin reactii exagerate de grija si atentie la cele mai minore “accidente” sau prin compatimire si simpatie hiperbolica la cea mai usoara neplacere a copilului. Amintiti-va ca micutii vostri invata prin imitatie, preluandu-va reactiile in diverse situatii. Daca devii isteric la cea mai mica “ranire” si copilul va reactiona la fel; daca va simtiti deseori nedreptatiti si nemultumiti si copiii se vor manifesta intocmai.

Desi este de apreciat sensibilitatea unui copil, excesul ii este daunator. Este greu, dar a ramane cerebral si ancorat in realitatea imediata este cea mai buna solutie pentru gestionarea unui copil sensibil.

Copilul “bolnavior sau obosit” – Uneori plansul copilul poate fi intemeiat. Asigurati-va ca micutul nu se confrunta cu o problema de sanatate, ca nu ii este foame si ca a dormit suficient. Aveti, insa, mare grija sa nu faceti un ritual fastuos de “vindecare”, fiindca veti spori sansele de aparitie ulterioara a “falselor simptome”. Ori de cate ori va dori pungasul sa scape de sarcinile neplacute sau sa aibe parte de atentie speciala, va deveni brusc bolnavior sau obosit.

Atitudinea potrivita in fata plansului: Evitati sa oferiti afectiune excesiva pentru a opri plansul, pentru ca in acest fel nu faceti decat sa recompensati plansul si sa alimentati perceptia copilului despre faptul ca scancetul este o solutie. Cel mai bine este sa ignorati “concertul”, sa distrageti atentia copilului dandu-i un rol important, punandu-l sa va ajute cu ceva, apoi recompensati-i comportamentul pozitiv intr-o maniera afectuoasa.

De retinut! La ce acorzi atentie “creste”. In consecinta, sa crestem comportamentele pozitive in ciuda celor negative. A fi mai ferm in fata plansului nu inseamna ca esti un parinte rau, ci dimpotriva, inseamna ca esti un parinte responsabil, care constientizeaza efectul “atentiei” lui pe termen lung.

Psiholog Cristina Nenciu

Pa-pa scutece, bun venit olita!

olita    Trecerea de la scutece la olita poate face un parinte sa devina foarte anxios, pentru ca nu este sigur daca felul in care abordeaza “problema” este inteles cum trebuie de catre copil. Teorii ale olitei exista cu zecile, insa tot ce trebuie retinut este ca acest proces nu reprezinta o arta, ci o achizitie in dezvoltarea copilului, precum mersul. Si cum pentru acesta din urma nu faci decat sa fii acolo pentru copilul tau, sa il sprijini, sa il indrumi, sa te bucuri alaturi de el la fiecare pas si sa il ajuti cat poti sa nu aibe “accidente”, acelasi lucru este valabil si in cazul olitei.

Daca te intrebi la ce varsta este indicat sa renunti la scutece, afla ca limitele de varsta sunt destul de distantate: 8 luni – 4 ani. Cei mai multi copii, insa, incep sa foloseasca olita pe la 2 ani – 2 ani jumate. Iar ca durata de timp in deprinderea olitei, in momentul in care copilul este pregatit pentru trecere, intregul proces poate fi dobandit intr-o saptamana – doua.

Cum incepi sa pregatesti copilul pentru olita:

  1. Atunci cand tu, ca parinte, incepi sa te intrebi daca micutul tau este pregatit sa foloseasca olita este momentul sa faci primul pas important in aceasta directie: Scoate olita si introdu-o in mediul familiar al copilului. Nu te astepta sa fie folosita! In aceasta etapa este important pentru copil sa se acomodeze cu ea, sa o perceapa ca pe un obiect familiar. Gandeste-te ca pana acum scutecele au fost cele pe care l-ai incurajat sa le foloseasca, iar daca i-ai cere brusc sa renunte la ele si sa foloseasca olita, un obiect nou si necunoscut, ii poti crea copilului un mare sentiment de frustrare si de nedumerire. In  momentul in care va percepe olita ca normalitate in viata lui, sunt toate sansele sa vrea sa o si foloseasca. Foarte important este ca olita sa nu permita copilului sa transforme momentul folosirii ei in unul de joaca, astfel ca este indicat sa va achizitionati o olita cat mai simpla, fara desene, butoane, luminite si alti distractori. Nu uitati ca olita face doar trecerea de la scutece la toaleta normala.
  2. Vei sti ca puiul tau este pregatit sa renunte la scutece atunci cand:
  • “Iesirile” au un orar in mare parte regulat;
  • Copilul stie sa urmeze indicatii;
  • Scutecele incep sa ramana uscate in timpul somnului si timp de 2-3 ore in timpul zilei;
  • Copilul poate spune atunci cand are nevoie sa mearga la baie;
  • Arata curiozitate despre ce se intampla la baie;
  • Vrea sa imite adultii in ceea ce priveste independent in ale toaletei;
  • Isi poate da singur pantalonasii jos.

 Nu exista secrete despre cum si ce trebuie sa faci pentru a-ti invata copilul sa foloseasca olita peste noapte. Ca pentru fiecare lucru nou invatat iti trebuie multa rabdare, disponibilitate si increderea ca numai tu ca parinte iti cunosti cel mai bine copilul si stii ce il ajuta in a face progrese.

Psiholog Cristina Nenciu

Secretele intarzierii limbajului

limbaj

     In ultima perioada am inregistrat o rata tot mai ridicata a solicitarilor bazate pe ingrijorarea parintilor cu privire la intarzierea vorbirii micutilor lor. Si cu siguranta se mai afla in fata monitoarelor si alti parinti la fel de grijulii, care poate au amanat sau inca nu au gasit raspunsurile potrivite la aceste dificultati intampinate vis-à-vis de dezvoltarea limbajului la copii.

Pentru a veni in ajutorul dumneavoastra va prezentam “secretele” naturale ce stau la baza acestor intarzieri:

  • Limbajul este de doua feluri: expresiv (exprimarea cuvintelor) si receptiv (intelegerea cuvintelor). Atunci cand copilul are limbaj receptiv, adica intelege foarte bine ceea ce ii transmiteti si raspunde fizic la acestea fara niciun alt ajutor, lipsa exprimarii este un lucru voluntar, nu o incapacitate;
  • Varsta vizata este in general cea de 2-3 ani, tocmai pentru ca pana la 3 anisori copiii fac primele achizitii in toate ariile principale de dezvoltare: motricitate, limbaj, congnitiv, social si autoservire. Ori mititeii nu le pot perfectiona pe toate in egala masura, astfel ca ajung sa fie “maestrii” pe unele arii, iar altele raman in urma. Si acest lucru este valabil pentru fiecare din categoriile mai sus numite, numai ca exprimarea limbajului, sau mai bine zis absenta acestuia, este cea mai evidenta pentru ochii si urechile noastre. Acest lucru nu inseamna ca aceste abilitati nu vor fi insusite, ci le va veni randul atunci cand copilul se va plictisi de imbunatatirea celorlalte sau i se va starni interesul pentru cele lasate in urma;
  • Fetitele vorbesc mai devreme si mai mult decat baieteii. Prin urmare, daca sunteti parinti de baietel cu varsta de pana la 3 anisori, care intampina dificultati in ceea ce priveste exprimarea limbajului, iar aceasta pare a fi singura problema ce tine de dezvoltarea lui, puteti respira usurati pentru moment;
  • Persoanele care ingrijesc copilul, in special mamicile, au in mod natural un limbaj expresiv bogat. In acest caz copilul poate deveni usor frustrat legat de folosirea cuvintelor pentru ca fie exista tendinta de a se raspunde in locul lui, fie simte ca nu se poate ridica la nivelul asteptarilor sau refuza sa vorbeasca pentru ca limbajul nu reprezinta o placere, ci o obligatie. Mare atentie, deci, la presiunea facuta asupra vorbirii!;
  • Comunicarea in cadrul familiei este tensionata. Daca certurile sau tonurile ridicate devin o obisnuinta in familie, copilul percepe limbajul ca pe ceva negativ, astfel ca cel mai probabil va alege sa nu vorbeasca;
  • Mamelor le este greu sa accepte ca puiutii lor cresc si au tendinta de a se manifesta fata de ei ca si cand ar fi in continuare niste bebelusi. Aceasta dificultate de a accepta si a recunoaste nevoia de autonomie a copilului nu face decat sa ii transmita copilului: “Mami are nevoie de tine sa ramai bebelusul ei”, iar el o intelege si o asculta. Ori bebelusii nu vorbesc, ci in cel mai bun caz au un limbaj propriu.

Asadar, pe fondul unei dezvoltari normale, limbajul ramane o problematica de alegere. Pentru copil comunicarea trebuie sa reprezinte o placere si sa resimta exprimarea sa verbala ca fiind o sursa de satisfactie, in caz contrar va alege ca nu are nevoie de ea.

Incurajarea si rasplatirea afectiva a fiecarui sunet, fara a pune presiune asupra copilului, este in continuare cea mai buna solutie!

Multe rezultate frumoase va dorim si sa auzim numai de bine!

Psiholog Cristina Nenciu

Mofturici, hai la masa!

moft

Cat de usoara ti-ar fi viata daca prichindelul tau ar manca orice i-ai pune in farfurie? Nu tu stres in fata rafturilor, gandindu-te la ce anume sa mai improvizezi pentru a-i oferi o alimentatie sanatoasa bazata pe alimentele lui preferate, iar timpul petrecut in bucatarie ar fi mult mai scurt, fiindca ai putea gati orice. Am intalnit si parinti fericiti, ai caror comori nu ridica niciun fel de pretentie in ale mancarii. Jos palaria in fata lor. Pentru o mare parte a populatiei de parinti, acesta este un vis a carei indeplinire se tot lasa asteptata.

Partea buna este ca se poate interveni, aducand o schimbare sanatoasa in aceste obiceiuri mai putin sanatoase. De preferat ar fi cat mai timpuriu.

Stiati ca introducerea hranei solide incepand cu varsta de 4-6 luni, scade semnificativ sansele de a avea un copil mofturos la mancare? Ultimele cercetari au concluzionat faptul ca prelungirea dietei bazata doar pe lapte sau lichide stabileste un tipar preferential al gusturilor copiilor. In intervalul varstei de 4-7 luni se dezvolta preferintele pentru diferite gusturi si texturi ale hranei ingerate. Astfel ca introducand copilului o alimentatie diversificata, bineinteles pasata, dam sansa copilului de a se obisnui cu multitudinea de alimente existente, facandu-l deschis spre cunoasterea acestora.

Bun, am inteles cum sta treaba cu bebelusii, dar ce putem face daca nazdravanii nostri sunt deja maricei?

Deprinderile lor sunt oarecum formate, si-au stabilit preferintele si nu inteleg de ce ar trebui sa aleaga consumarea altor alimente, daca lor le plac deja unele anume. Nu detin notiunea de sanatos sau diversificare. Copiii oricum sunt adepti ai rutinelor si accepta schimbarile destul de greu.

Totodata, prin tot ceea ce intreprind ei in aceasta perioada, vor sa demonstreze ca sunt capabili, isi cer pe de-o parte autonomia si au nevoie sa li se confirme si valorizeze aceasta capacitate a lor de a decide pentru ei. Lucru de care puteti profita din plin si in pregatirea meselor.

Implica-l in pregatirea mancarii. Copiilor le place sa se simta utili. Dati viata alimentelor in timp ce le preparati, personificati-le, puneti-le in valoare, puteti chiar inventa povesti, spre exemplu cum mazarea este prietena cea mai buna a carnitei. Puteti face chiar ghicitori, lasand copilul sa ghiceasca ce ingrediente se potrivesc sau construiti un cadru educativ, permitandu-i copilului sa cunoasca, de exemplu legumele, sa le desfaca, sa le simta. Odata depus acest efort de catre copil pentru prepararea mancarii, sansele sunt mari sa si vrea sa o guste.

Un alt aspect important este acela al perseverentei. Multi parinti se dau batuti dupa primele incercari nereusite de introducere a alimentelor noi. Este normal ca cel mic sa respinga schimbarea pe care nu o simte necesara. Incearca sa ii prezinti alimentele noi de cel putin 10 ori inainte sa bati in retragere. Pana la urma constanta de care dai dovada ii stabileste copilului o noua rutina si intr-un final va accepta alimentul ca parte a hranei lui obisnuite.

Pofta mare si diversificata sa aveti!

Psiholog Cristina Nenciu

Tu cum reactionezi in fata crizelor de plans publice?

crize publiceRiposte violente, tipete si crize de plans in fata rafturilor din magazine…parintii de copii mici sigur cunosc foarte bine sentimentul coplesitor ce ii inunda in acele momente delicate cand simt ca nu isi pot controla copilul si parca toti ochii sunt atintiti asupra lor. Fiecare parinte a incercat toate modalitatile de a linisti copilul intr-o astfel de situatie, dar parca nimic nu functioneaza.

Ce e totusi de facut?

Prima masura de precautie in aceste cazuri trebuie luata dinainte de a te aventura cu cel mic la cumparaturi: asigura-te sa fie bine hranit si odihnit! Odata satisfacute aceste doua nevoi ale copilului, toleranta acestuia la frustrare devine mai ridicata. Astfel ca data viitoare cand intentionezi sa intri cu prichindelul prin magazine imediat dupa ce l-ai luat de la gradinita sau dupa o joaca sanatoasa prin parc, gandeste-te de doua ori inainte.

In drum spre magazin ai grija sa ii comunici copilului scopul cumparaturilor si incearca sa formulezi astfel incat sa ii transmit clar care ii este rolul lui in aceasta actiune. Responsabilizandu-l cu un rol clar, spre exemplu acela de a alege cele mai frumoase legume, ii asigura copilului o tinta pe care sa se concentreze. Ajunsi in magazin, evita pe cat posibil zonele unde stii ca se afla ceva ce copilul isi doreste poate foarte mult. E ca si cum tu ai tanji intr-o zi torida dupa o limonada si cineva se plimba cu ea prin fata ta; este exemplul perfect pentru a intelege ce il incearca pe copil in fata tentatiilor, cu plusul ca nu are autocontrolul dezvoltat.

Si totusi, daca inevitabilul se produce, ramai ferm. Nu uita ca nu conteaza decat copilul si faptul ca tu incerci din rasputeri sa ii oferi cea mai buna educatie posibila. Uita de lumea din jurul tau, chiar daca te incearca cel mai puternic sentiment de rusine.Copilul nu cunoaste un asemenea sentiment si intentia lui e de departe sa te faca sa te simti astfel.

Bineinteles ca a mustra copilul folosind un ton ridicat nu calmeaza deloc apele, ba dimpotriva, ii accentueaza copilului emotiile negative care deja il incearca si intreg conflictul ia amploare.

Chiar daca te auzi cu greu de plansetul lui, vorbeste-i calm si gratios si foloseste-te de haz. Oricat de greu ti-ar fi, nu uita ca tu esti cel care cunoaste autocontrolul.  La cel mai mic semn de linistire lauda-l, recompenseaza-l afectuos si incearca sa ii aduci zambetul pe buze.

Foarte important este sa nu cedezi plansetelor, iar daca totusi te simti depasit de situatie, i-al pe cel mic cu tact si paraseste incinta magazinului. Copiilor le place sa mearga la cumparaturi, iar adoptand o astfel de atitudine, va simti in mod direct consecintele comportamentului sau.

Atunci cand tratezi armonios problema, pe langa faptul ca linistea se instaureaza mai rapid, iti oferi tie sansa de a fi mandru de felul in care ai gestionat problema si te eliberezi de povara invinuirii in urma unor eventuale izbucniri nervoase asupra micutului tau.

Psiholog Cristina Nenciu

Este sau nu, in fond, televizorul nociv pentru copii?

tv1) Ca fiecare lucru ce provoaca dependenta, nocivitatea lui este direct proportionala cu constanta cu care este “consumat” si 2) Prezenta unui adult responsabil, de preferat a parintelui, langa copil, in momentul vizionarii face o foarte mare diferenta.

La ora actuala, la o privire generala, in privinta raportului copil-televizor exista o clasificare ambivalenta: copiii carora nu li se permite accesul si copiii lasati in grija televizorului pana cel in grija caruia este isi rezolva treburile. Bineinteles, sunt si cazurile particulare, precum cei care se ghideaza dupa anumite reguli bazate pe recompensarea copilului prin accesul la TV.

Interesant este ca vizionatul la televizor impreuna cu copilul poate fi chiar benefic pentru cel mic. Ideea este ca unele programe sunt educative, transmit niste informatii chiar utile copilului. Insa, copilul oricat de placut impresionat vizual ar fi, are parte de o invatare statica. Tocmai de aceea, prin prezenta ta, ii poti oferi o lectie frumoasa chiar din fata televizorului. Tot ce trebuie sa faci este sa animi informatia televizata: prin sunete, miscari, asocieri, etc. Spre exemplu, pentru un copil de 1-2 ani, uitandu-va la desene cu diverse animale, le puteti imita: “Uite pisica, ea face miau-miau (ii sugerezi sunetul spre repetare), are mustati la gurita, uite aici (si ii arati gurita lui). Mami unde are gurita?. Uite, pisica a sarit! Cum a sarit? Uite asa…(exemplificati miscarile)”.

Este o forma de a invata interactiva, foarte distractiva pentru copil. Asimilarea informatiilor se produce mult mai usor datorita antrenarii a mai multor procese: vazul, auzul, limbajul, motricitatea, atentia, memoria, gandirea si imaginatia.

Totodata, petrecerea unui timp de calitate impreuna cu copilul tau este de neegalat. Iar atunci cand revii acasa, dupa o zi istovitoare de munca, de multe ori are de suferit capacitatea ta de a genera modalitati de a petrece timpul cat mai util cu micutul tau. Aceasta maniera poate fi chiar relaxanta pentru tine, fiindca te ajuta sa te detasezi de problemele acumulate si sa te detensionezi.

Televizorul, ca orice alta inventie tehnologica, la baza reprezinta un instrument menit sa ne ajute. Problema apare atunci cand notiunea de “instrument” se pierde, fiind inlocuita cu cea de “scop”. Astfel vizionarea programelor televizate devine un scop in sine in vietile oamenilor.

De retinut ca atitudinea copiiilor fata de lucrurile din mediul inconjurator depinde in mare masura de semnificatia acestora data de catre parinte.

Psiholog Cristina Nenciu 

Daca mami ma pupa mai des decat tati, inseamna ca ma iubeste mai mult?

picioruse bebeFiindca tot suntem inconjurati de parfumul iubirii emanat de faimoasa zi a indragostitilor, despre iubire vorbim si noi, dar despre o iubire altfel…cea vazuta prin ochi de copil.

“Oare daca mami ma pupa mai des decat tati, inseamna ca ma iubeste mai mult?”

Miruna, la cei 3 anisori ai ei, masoara iubirea in pupici. Fiindca mami i-a spus ca o pupa atat de mult din cauza ca o iubeste. Suficient pentru cea mica sa ia ca etalon al iubirii…pupicul. Deci cu cat e pupata mai des, cu atat e iubita mai mult. “Dar stai asa…tati nu prea ma pupa…inseamna ca nu prea ma iubeste?” Copilul nu sta sa faca insiruiri de conexiuni, el crede ce i se spune si ce vede. S-a linistit repede micuta, cand a inteles ca fiecare om isi exprima in felul lui iubirea pe care o simte. Nici ea nu il pupa pe tati prea des, cu toate astea il iubeste foarte mult, spune ea.

O sa conturez o concluzie la care s-a ajuns in final: iubirea e atunci cand cineva face in mod constant un lucru considerat placut de catre persoana in cauza, pentru o alta persoana. “Asa cum tati ma face avion mereu cand vine de la serviciu, buni imi face gris cu lapte cand ma duc la ea, mami ma pupa si Rex (catelul familiei) doarme la mine in camera”.

Poate ar trebuia sa mai luam si noi aminte din cand in cand de la copii. Iubirea este pura, izvorata din lucruri simple, incarcata de intentii sincere. In fond, dragostea adevarata nu este dictata de asteptarile noastre, ci ea este acolo, in fata ta, pregatita de a fi descifrata si de cel mai simplu ochi. Sa lasam barierele aparentelor jos si sa ne bucuram sincer de frumusetea unor gesturi simple, pornite din sufletul cuiva, care poate chiar azi ti-au fost dedicate si tu nu le-ai observat. Tot ce trebuie sa faci este sa fii fericit/a. Este singurul lucru pe care iubirea il asteapta de la tine!

 

Mami, cand esti trista, ma iubesti?

little-girl-sad-mom-1“Ma trezesc dimineata, fara vlaga, dar totusi agitata, pun repede de o cafea, intre timp o trezesc pe cea mica sa o pregatesc pentru gradi, sotul imi spune din baie sa ma grabesc cu mancarea…reusesc sa ne rezolv pe toti si in scurt timp sa iesim pe usa. Spre seara, acasa, epuizata dupa o zi infernala la munca, las fetita sa se joace cat pregatesc eu ceva rapid de mancare pana vine tati…imi aduc aminte ca trebuie sa platim gradinita, ratele si intretinerea, dar banii ne intra abia peste doua saptamani…ajung in bucatarie si pe aragaz gasesc cafeaua de dimineata neatinsa, uitasem complet de ea. Imi reamintesc de zilele cand nu trebuia sa imi fac atatea griji. Sunt fericita cu viata mea de acum, dar totusi un sentiment de neliniste nu imi da pace. Expresia mea faciala, oricat as incerca sa imi lipesc un zambet permanent pe fata pentru copil, imi tradeaza starea. Iar asta mica tocmai acum s-a gasit sa se agite pe langa mine cu cerintele ei. O trimit inapoi sa se joace, sa ma lase se fac mancarea…incepe sa planga…”

Cate dintre mamici nu au macar o astfel de zi, in care sunt atat de solicitate si fizic si psihic incat rabdarea lor este pusa serios pe butuci? Si cate nu isi cearta copilul atunci cand acesta face o criza fix in momentele lor dificile?

Ei bine, exact aceste momente dificile pe care le traieste parintele sunt pentru copil de maxima importanta. Copilul crede ca tot ce se intampla in jurul lui are legatura cu el. Are nevoia constanta de a-i fi validate actiunile si de a fi valorizat, asigurandu-se astfel de iubirea parintelui. Este stiut faptul ca judecata rationala apartine adultilor, desi uneori suntem luati prin surprindere de logica impecabila a prichindeilor nostri. Dar cat e mic, copilul se ghideaza dupa principii predominant emotionale, iar rationamentele lui sunt de tip cauza-efect. El nu stie ce sunt alea rate, intretineri, servicii solicitante s.a.m.d. El stie doar ca tu esti trista (unul din primele sentimente pe care invata sa le diferentieze) si ca atunci cand esti trista el are de suferit: este fie neglijat, fie certat.

Unii copii in astfel de cazuri se agita, ca fetita din exemplul de mai sus, incercand sa capteze atentia mamei parca exact in ideea de a verifica daca mamica ei este suparata pe ea sau nu. Daca i se raspunde ca in exemplul dat, atunci sentimentele fetitei devin contradictorii, deoarece ea intelege ca este de vina pentru supararea mamei. Alti copii pot prelua starea parintelui si stau cat mai cuminti intr-un loc, incercati de o stare de anxietate, pana in momentul in care primesc un semn de afectiune de la parinte. In acelasi timp mai sunt si copiii care sufera cot la cot cu parintele, ei fiind cei care vin si cauta apropierea parintelui pentru a-i oferi alinarea de care are nevoie.

Oricat de mic ar fi, ai grija sa ii explici copilului tau atunci cand esti suparata ca nu este din cauza lui si sa il asiguri de iubirea ta prin suficienta recompensare afectiva. Trebuie sa stie ca mami il iubeste tot timpul, fie ca este vesela, fie ca este trista. Confirmarea iubirii nu este un moft, ci o nevoie a celui mic.

Psiholog Cristina Nenciu

Ai grija ce jucarii ii cumperi!

Fetita e o bomboana pe care nu o poti refuza, iar baietelul e un strengar de mare clasa, care, de pe acum, pretinde pistoale, sabii si masinute…. Oricat ar costa, esti dispus, pentru marea lor placere, sa le cumperi tot si sa le aduci acasa pana si luna de pe cer.

Cenzureaza-te totusi in fata raftului cu jucarii. Primul reflex corect e sa citesti eticheta si sa nu cumperi decat ceea ce corespunde varstei celui mic. La jucarii nu ardem etapele si nu cumparam doar ca sa-i fie pe plac si la anul cand o sa împlineasca trei ani. O alta axioma, de-a dreptul, e ca, pe masura ce este mai sofisticata, orice jucarie este si mai periculoasa. Chiar daca e ultimul tip, o jucarie poate fi primejdioasa, pentru ca inteapa, are smocuri de par sau de carpa care ies cu usurinta sau se poate descompune rapid în zeci de bucatele pe care copilul le poate inghiti.

In fond, entuziasmul copiilor fata de noile achizitii este direct proportional cu semnificatia din spatele acestora. Altfel, oricat de atractive ar fi în prima faza pentru cel mic, în cele din urma devin doar alte obiecte ce vor ajunge în cutia cu zeci de jucarii care nu îi mai starnesc interesul copilului.

Un mare secret, pe care poate ca inca nu il realizezi: copilul se bucura si de o bucatica de hartie alba, de un creion colorat sau de o frunza de copac, mai mult decat inofensive, pentru simplul fapt ca acestea vin din partea ta.

 

Influenta atasamentului

     Evaluarea schemei de atasament al copilului aflat la varsta de un an este inalt predictiva pentru comportamentul copilului la gradinita. Copiii care la varsta de 4-5 ani dovedesc o relatie de atasament sigura cu mama lor vor fi cooperanti, iubiti de ceilalti copii din colectivitate, plini de energie, pricepere si resurse.

     Copiii cu relatie de atasament anxioasa, evitanta, vor manifesta comportamente ostile, antisociale, vor fi izolati afectiv si vor cauta prea multa atentie. Copiii cu atasament nesigur vor fi tensionati, incordati, impulsivi, cu sentimente de neputinta, usor de frustrat si vor cere multa atentie de la persoanele din jur.

 

Dezvoltarea copilului in teoria invatarii sociale

Copii    Personalitatea sau comportamentul copilului se dezvolta ca urmare a interactiunii sociale – prin recompense si pedepse, imitare, identificarea cu anumite modele de rol si conformarea la expectante. In cursul dezvoltarii copilului intra in joc toate procesele sociale: perceptia sociala si intelegerea comportamentului oamenilor, rolurile sociale, comportamentele asociate si comunicarea, atat verbala cat si non-verbala.

  Primul contact al copilului cu lumea exterioara are loc, in mare masura, prin gesturile, mimica si vorbele persoanei care are grija de el.

Toate acestea ii pot oferi copilului o experienta destul de variata: ridicarea si strangerea in brate sunt diferite de mesajul verbal, iar zambetul parintilor constituie un tip de stimulare diferit de zambetul afisat de copil atunci cand este gadilat.

Din aceasta diversitate de comportamente pe care le manifesta parintii (nu trebuie neaparat ca parintele sa fie principala persoana care are grija de copil), copilul incepe sa isi formeze cunostintele asupra lumii.