Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 1) Dezvoltarea copilului 1-3 ani

Cele 8 lucruri de care copiii au nevoie zilnic

fericiti    Dezvoltarea armonioasa a copilului este data, pe langa asigurarea nevoilor de baza zilnice, de consolidarea sentimentelor lui de iubire si siguranta. Acestea din urma sunt cele care permit copilului sa devina o persoana sigura, puternica si prospera.

Dar ce anume avem mai exact de facut pentru a-i oferi copilului ce are nevoie? Ce bine ar fi daca ar exista acel manual de “crestere corecta si sigura a copilului”. Cum, din pacate, nu exista asa ceva, am analizat si am adunat pentru voi 8 lucruri esentiale de care trebuie sa tinem cont, atentie…ZILNIC!, pentru a ajuta copilul sa aibe parte de o evolutie reusita, asa cum merita.

1. Intampinarea nevoilor zilnice

“Nu plang de placere, ci pentru ca ceva ma deranjeaza.” Copiii au nevoie sa stie ca exista cineva care ii iubeste si care are grija de ei. Pentru bebelusi si copiii mici “cateva minute” inseamna un timp foarte lung atunci cand ei au o nevoie (le este foame sau sunt suparati). Cu cat sunt linistiti mai curand, cu atat se vor simti mai in siguranta.

2. Siguranta si securitate

Punctul 1, mai sus mentionat, stabileste baza acestor sentimente. Ulterior, secretul consta in a face copilul sa aiba incredere in parintii lui. Aveti grija sa va respectati promisiunile, renuntati la amenintari si evitati sperieturile de genul celor cu “bau-bau”.

3. Portia zilnica de iubire

Imbratisarile, joaca, leganatul, sarutatul sunt gesture prin care ii arati copilului ca iti pasa. Gandeste-te la propria-ti copilarie. Cata iubire ai avut din partea parintilor tai. De ce ai mai fi avut nevoie? Intreaba-te: “Ce este bine pentru copilul meu?”, “Ce fel de parinte vreau sa fiu?”. Asuma-ti raspunsurile si ofera copilului tau tot ceea ce stii ca ai mai bun.

4. Lauda-l

Copilul vrea sa te faca sa fii multumit de el. Atunci cand il lauzi pentru ceva ce a facut bine sau pentru ca s-a chinuit sa faca ceva, ii intaresti dorinta de a vrea sa faca din nou. Laudele ajuta copilul sa aiba incredere in el si sa isi doreasca sa devina din ce in ce mai bun.

5. Zambiti, va rog!

Zambetul este cel mai simplu mod prin care iti ajuti copilul sa se simta fericit si in siguranta. Cand ii zambesti copilului, ii arati ca:

–          Il iubesti

–          Te bucuri de compania lui

–          Esti multumit de el

–          Il observe

–          Esti fericit

–          Esti o persoana placuta

6. Vorbiti si ascultati

Clipele petrecute ascultandu-l si vorbind cu cel mic ii dau acestuia increderea ca este important pentru interlocutorul sau. Ii arati astfel ca iti pasa de el si ii demonstrezi ca te poate considera o persoana de nadejde atunci cand vine vorba de a exprima ceea ce simte si gandeste.

7. Invatati lucruri noi

Te poti folosi de orice din jur pentru a-l transforma intr-o lectie utila pentru copilul tau. Tu, ca parinte, esti cel care ii promoveaza dorinta de cunoastere si curiozitatea spre descoperirea lucrurilor noi. II dai sansa in acest fel de a deveni deschis, pro-aciv si determinat.

8. Recompense si tratamente speciale

Ce farmec ar mai avea efortul pentru un copil, daca ar sti ca nu primeste nimic in schimb? Recompensele nu trebuie vazute ca “mite”, ci ca un stimulent sau efect normal al unui act de efort. Iar cele mai potrivite sunt acelea care arata copilului ca este apreciat pentru ceea ce poate, de regula recompensele afective sau minime recompense material insotie de cele afective. O formulare de genul “Esti un copil deosebit, sunt tare mandru de tine”, insotita de o imbratisare, va valora intotdeauna mai mult decat orice jucarie sofisticata.

     Toate acestea sunt lucruri simple, pe care cu totii le cunoastem, insa in loc sa le aplicam sporadic, trebuie sa le vedem ca un tot, necesar zilnic, pentru cresterea armonioasa a copiilor.

Psiholog Cristina Nenciu

Dezvoltarea secventiala a prescolarilor

Cea mai importanta perioada de dezvoltare psihologica dar mai ales fizica a unui om este varsta prescolara. De aceea in articolul de mai jos, am realizat o clasificare a tipurile de evolutii normale pe care copilul tau ar trebui sa le atinga pe parcursul varstelor 2-5 ani. Cercetarile arata ca, timpul pe care copiii il petrec cu parintii lor este temelia dezvoltarii sanatoasa a acestuia, prichindeii, percepand aceast lucru ca un moment de distractie si de invatare, in acelasi timp. Iata cateva sugestii de astfel de activitati pe care le poti face impreuna cu puiul tau: lectura (dezvolta competentele lingvistice si de prelectura ale copilului), asculta muzica impreuna cu el si joaca-te cu jucarii muzicale (acestea dezvolta aptitudinile artistice) si nu in ultimul rand distreaza-te cu el in aer liber aceastea duc cu sigranta la distractie, explorare si dezvoltare fizica ale copilului.  Te sfatuim ca orice intrebari sau nelamuriri ai legate de dezvoltarea copilului tau, sa le discuti intotdeauna cu medicul lui pediatru.

 

Varsta de 2 ani
Dezvoltarea fizica
Merge bine in picioare, poate urca si cobora treptele singur trepta cu treapta, devine independent in efectuare toaletei (incearca sa se spala singurel pe manute, pe dintisori si pe fata), foloseste lingura si furculita, poate da paginile dintr-o carte una cate una, poate lovi mingea cu piciorul, incearca sa se imbarce cu hainutele, construieste turnulete din sase cuburi.

Dezvoltarea emotionala
Foarte auto-centrat, incepe sa-si faca cunoscuta identitatea personala, este posesiv, de multe ori emotiile sunt negative, este de multe ori frustrat, nu are capacitatea de a alege intre doua alternative, se bucura de afectiune fizica, este rezistent la schimbare, devine independent, este receptiv la umor si la distractie dar foarte incapatanat cand vine vorba de disciplina.

Dezvoltarea sociala

Se joaca solitar (singurel), depinde de indrumarea adultilor, se joaca cu papusile si masinutele, se refera la sine spunandu-si pe nume, este social inca foarte imatur. Poate raspunde la directii foarte simple.

Dezvoltarea intelectuala
Spune cuvinte, expresii si fraze simple, trebuie sa cunoasca 272 cuvinte, intelege directiile simple, identifica imaginile simple, ii place sa se uite la carti, prezinta atentie de durata scurta, evita riscurile simple.

Varsta 3 ani
Dezvoltarea fizica
Merge foarte bine, poate merge in marsuri cadentate, poate merge pe tricicleta, poate imita foarte bine, se poate incalta cu pantofii si ciorapeii, poate umbla la butoane, construieste turnulete din 10 cuburi. Poate turna apa in pahar dintr-o sticla.

Dezvoltarea emotionala
Ii place sa se conformeze, isi pune usor in valoare atitudinea, nu mai este atat de rezistent la schimbare, este mult mai sigur in emotii, incepe sa inteleaga mult mai bine sentimentul de identitate personala, incep sa fie aventurier, se bucura de muzica.

Dezvoltarea sociala

Se joaca in paralel, se bucura fiind cu alti copii, isi observa transformarile, stie daca el este baiat sau fata, se bucura de activitatile scurte de grup care nu necesita calificare, ii place sa “ajute” in moduri simple, raspunde la orientarea verbala.

Dezvoltarea Intelectuala
Spune fraze scurte, trebuie sa cunoasca 896 cuvinte, creste foarte mult in comunicare, spune povesti simple, foloseste cuvintele ca instrumente de gandire, vrea sa inteleaga mediul, raspunde la intrebari, este pline de imaginatie, poate recita cateva rime invatate la gradinita

Varsta de 4 ani
Dezvoltarea fizica
Sare intr-un picior, poate face taieturi cu foarfeca (nu bine), se poate spala si se confrunta cu uscat, se poate imbraca destul de bine cu exceptia legaturilor, face sarituri in lungime, arunca mingea de la unul la altul, are foarte multa energie.

Dezvoltarea emotionala
Pare sigur de el insusi, in afara limitelor de comportament, de multe ori negative, poate fi sfidator, are nevoie de libertate controlata.

Dezvoltarea sociala
Poate juca, jocuri de cooperare, se bucura foarte mult de compania celorlalti copii, devine extrem de social, poate juca jocuri de grup organizat ad-hoc, sotronul, coarda, volei, etc

Dezvoltarea Intelectuala
Utilizeaza fraze complete, trebuie sa stie 1540 cuvinte, pune intrebari fara sfarsit, are notiuni de cunostinte generale, este foarte imaginativ, poate dramatiza, pot desena obiecte recognoscibile simple.

Varsta de 5 ani
Dezvoltarea fizica
Alerga, sare si se imbraca fara ajutor, are un echilibru bun, realizeaza actiuni muscular de finete, poate merge pe patine, role si scutere, poate realiza scrisorele simple, este inca neindemanatic la legarea sireturilor la pantofi, la fetele se dezvolta musculatura cu aproximativ 1 an inainte baietilor.

Dezvoltarea emotionala
Sigur de sine, stabil, echilibrat, ii place sa se asocieze cu mama, capabil, poate indura unele auto-critici, se bucura de responsabilitate. Ii place sa respecte regulile.

Dezvoltarea sociala
Foarte cooperant, poate juca jocuri de cooperare, este varsta “prietenilor” speciali, extrem de organizat, se bucura de jocurile simple, se transforma si realizeaza necesitatea respectarii normelor, se simte mandru de realizari, descopera moda, dornic de a avea o serie de responsabilitati.

Dezvoltarea intelectuala
Trebuie sa stie 2072 cuvinte, spune povesti lungi, citeste nume proprii, numara pana la 10, cere sa i sa explice sensul cuvintelor, stie culorile, incepe sa stie diferenta intre realitate si fictiune, este foarte interesat de mediu, de iesirile in oras, de magazine etc

Criteriile de diagnostic pentru Tulburare prin Anxietate de separare

AnxietateAsa cum am vazut in articolul anterior, anxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

 

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina comportamentul si ne pot influenta covarsitor modul in care reactionam si privim lumea si experientele vietii. Primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca. Criteriile de diagnostic corect, succinct prezentate sunt:

 

A. Din punct de vedere al dezvoltarii armonioase anxietatea nepotivita si excesiva in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, este dovedita de trei (sau mai multe) din urmatoarele manifestari:

  1. Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;
  2. Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea suferita sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;
  3. Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex: ca se va rataci sau ca va fi rapit);
  4. Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;
  5. Frica, persistenta si excesiva, sau ezitarea/lipsa dorintei de a ramane acasa singur sau fara figura majora de atasament ori de a ramane singur in alte medii, fara adulti semnificativi;
  6. Ezitare sau refuz, persistente, de a merge la culcare fara sa fie aproape de o figura majora de atasament ori ezitare sau refuz persistente de a dormi in alta parte decat acasa;
  7. Cosmaruri repetate, implicand tema separarii;
  8.   Acuze repetate de simptome somatice (cum ar fi cefalee, dureri de stomac, greata sau varsaturi) atunci cand se produce sau este anticipata o separare de figuri majore de atasament.

B. Durata tulburarii este de cel putin 4 saptamani.

  1. Debutul este inaintea varstei de 18 ani
  2. Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, academice (ocupationale) sau in alte domenii importante ale functionarii.
  3. Tulburarea nu apare numai in cursul unei tulburari pervazive a dezvoltarii, al schizofreniei sau unei alte tulburari psihotice si (la adolescenti si adulti) nu este explicata mai bine de tulburarea prin panica cu agorafobie.

Debut precoce = daca debutul s-a manifestat inaintea varstei de 6 ani.

 

Sursa: Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, de Kaplan and Sadock

 Constanta Vasile – Psiholog clinician/Consilier analitic

 

 

 

 

 

 

Anxietatea de Separare

Boy holding onto his motherAnxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

Un exemplu in care anxietatea de separare este prezenta se regaseste in momentul in care copiii se despart de parintii lor in prima zi de scoala.

Ei plang si isi manifesta opozitia fata de timpul scurt pe care nu il mai petrec cu parintii lor.

Aceasta afectiune este activata in momentul in care interactionam cu o experienta traumatica (o boala incurabila, o despartire, moartea unei persoane dragi).

Astfel, persoanele care sufera de anxietate de separare se ingrijoreaza mai usor si se tem ca ceva tragic se poate intampla cu ele sau cu persoanele pe care le iubesc.

Aceasta este modalitatea in care reactioneaza copiii atunci cand sunt se despart de parinti pentru a merge la scoala, insa la varsta adulta, monstrii copilariei se transforma in boli, accidente sau orice alte evenimente neplacute care ii pot indeparta de cei dragi.

Mai mult decat atat, exista studii care arata ca anxietatea de separare este o extensie a unui atasament disfunctional stabilit intre noi si parintii sau ingrijitorii nostri atunci cand eram copii.

Aceasta legatura ne determina sa fim mai vulnerabli la varsta adulta, in special in momentele mai tensionante.

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina sa ne simtim infricosati sau anxiosi.

Acest scenariu apare in special in cazul familiilor cu o situatie materiala dezavantajoasa, cu dificultati emotionale sau cu abuz de droguri sau alcool.

Aceste “preocupari” stresante ii pot determina pe parinti sa-si neglijeze copiii, ceea ce-i determina pe cei din urma sa simta instabilitatea iubirii sau atentiei parintilor lor.

Pe de alta parte, daca parintii isi protejeaza copiii in mod exagerat, acest fapt poate conduce la o stare de anxietate crescuta in randul copiilor cu privire la lucrurile negative care li se pot intampla.

Desi anxietatea de separare difera in functie de fiecare persoana in parte, cercetatorii au descoperit cateva caracteristici general valabile ale acestei afectiuni:

  1. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in viata femeilor decat in cea a barbatilor.

  2. In cazul anumitor persoane, anxietatea de separare aparuta in copilarie poate continua la varsta adulta.

  3. Simptomele acestei afectiuni apar in urma unui eveniment traumatic. Insa exista si anumite schimbari care pot activa aceste simptome in cazul anumitor persoane (schimbarea job-ului, a partenerului, etc).

  4. Anxietatea de separare are perioade in care poate fi profund activata si altele in care nu isi face simtita prezenta.

  5. Printre simptomele pe care le putem enumera, amintim: gandul exagerat ca ii putem pierde pe cei dragi, cosmarurile in care aceste frici sunt prezente, tristetea, incapacitatea de a ne concentra, evitarea de a dormi departe de fiintele iubite.

  6. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in cazul adultilor decat in cazul copiilor.

Desi tratamentul acestei afectiuni se intinde pe o durata mai lunga de timp, anxietatea de separare poate fi vindecata.

Fie ca alegem varianta medicamentelor, a sedintelor de psihoterapie sau a imbinarii acestora, primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca.

Resurse: http://www.psychologyineverydaylife.net

Sursa: www.damaideparte.ro

Idei de jocuri si activitati creative pentru copilul mic (1-3 ani)

     indikidual_01Activitatile creative le arata copiilor o alta perspectiva a realitatii si totodata ii invata fenomene practice ale mediului in care traiesc. Pentru copiii mai marisori de 3 ani este usor sa participe la astfel de activitati concrete, bazate pe reguli minime si expuneri verbale, dar ce ne facem cu mititeii de pana la 3 ani. Piticii nu au prea multa rabdare sa se concentreze, la ei expunerile verbale sunt de cele mai multe ori in zadar si unde mai pui ca exista toate sansele de a vrea sa “mestece” materialele de lucru.

Cu toate acestea, exista si pentru ei activitati stimulative imaginativ, cognitiv si senzorial, activitati pe care le vor indragi de la prima degustare, pardon, incercare. Tot ce trebuie sa faci, este sa te inarmezi cu multa rabdare, un suflet de artist si o artilerie de curatat de dupa.

Pentru ca cei mici sa isi dezvolte imaginatia, este absolut necesar sa renuntati ocazional la jucariile de-a gata si sa le aratati copiilor cate resurse are mediul inconjurator.

stampile inimaStampila inimioara din tubul hartiei igienice

Aveti nevoie de un tub de hartie igienica, pe care il indoiti in interior, pe lung, lipiti cuta cu putin scoci, apoi bagati un capat in acuarele. Gata stampiluta! Secretul acestei metode este ca cel mic sa aiba oportunitatea de a invata ca solutii exista la tot pasul atunci cand ai imaginatie, deci este important ca el sa participe la crearea stampilei, nu doar sa o primeasca. Astfel obisnuit micul intreprinzator, sansele de a deveni o persoana comoda si statornica scad simtitor. Riscul de a avea momente de plictiseala se diminueaza, deoarece va avea o imaginatie bogata care ii va da intotdeauna de lucru.

Explorarea simturilorfaina

Asezati pe masuta un bol cu faina, unul cu malai, altul cu porumb sau fasole, unul cu apa calduta si unul cu gheata si lasati copilul sa se joace cu manutele prin ele. Insotiti-l, explicand in cuvinte simple proprietatile materialelor: caldut, rece, fin, tare, mic, mare etc. Apoi imbinati rand pe rand “ingredientele” pentru a arata micutului ce fenomene se produc: unele se amesteca, altele mai mici se pierd printre cele mai mari, altele se topesc, unele se racesc.

A simti cu manutele lui diferite texturi este o metoda practica prin care copilul descopera diverse senzatii. Este o metoda atat de simpla si atat de plina de invataminte pentru cel mic.

renMicul artist

1. Aveti nevoie de un tricou alb pentru copii, vopsea pentru textile si niste manute si picioruse simpatice de copil. Rezulta un produs tare haios (in imagine aveti un exemplu), fara sa mai vorbim de mandria copilului de a avea un produs creatie proprie.

2. Intindeti pe jos o panza sau o coala mare alba, puneti langa,pict niste acuarele si ustensile dintre cele mai neobisnuite pentru pictat si lasati copilul sa se transpuna intr-un mic Picasso. Ideea este din nou, sa perceapa multitudinea tipurilor de exprimare, astfel incat sa isi dezvolte o gandire flexibila. Va rezulta din opera sa un tablou deosebit, pe care il puteti expune in camera copilului. Exista riscul, ce-i drept, ca ulterior micutul pictor sa vrea sa se catere la el, sa il mai “picteze” putin.

Principala resursa de care ai nevoie atunci cand vrei sa stimulezi imaginatia copilului tau este propria ta imaginatie!

Pa-pa scutece, bun venit olita!

olita    Trecerea de la scutece la olita poate face un parinte sa devina foarte anxios, pentru ca nu este sigur daca felul in care abordeaza “problema” este inteles cum trebuie de catre copil. Teorii ale olitei exista cu zecile, insa tot ce trebuie retinut este ca acest proces nu reprezinta o arta, ci o achizitie in dezvoltarea copilului, precum mersul. Si cum pentru acesta din urma nu faci decat sa fii acolo pentru copilul tau, sa il sprijini, sa il indrumi, sa te bucuri alaturi de el la fiecare pas si sa il ajuti cat poti sa nu aibe “accidente”, acelasi lucru este valabil si in cazul olitei.

Daca te intrebi la ce varsta este indicat sa renunti la scutece, afla ca limitele de varsta sunt destul de distantate: 8 luni – 4 ani. Cei mai multi copii, insa, incep sa foloseasca olita pe la 2 ani – 2 ani jumate. Iar ca durata de timp in deprinderea olitei, in momentul in care copilul este pregatit pentru trecere, intregul proces poate fi dobandit intr-o saptamana – doua.

Cum incepi sa pregatesti copilul pentru olita:

  1. Atunci cand tu, ca parinte, incepi sa te intrebi daca micutul tau este pregatit sa foloseasca olita este momentul sa faci primul pas important in aceasta directie: Scoate olita si introdu-o in mediul familiar al copilului. Nu te astepta sa fie folosita! In aceasta etapa este important pentru copil sa se acomodeze cu ea, sa o perceapa ca pe un obiect familiar. Gandeste-te ca pana acum scutecele au fost cele pe care l-ai incurajat sa le foloseasca, iar daca i-ai cere brusc sa renunte la ele si sa foloseasca olita, un obiect nou si necunoscut, ii poti crea copilului un mare sentiment de frustrare si de nedumerire. In  momentul in care va percepe olita ca normalitate in viata lui, sunt toate sansele sa vrea sa o si foloseasca. Foarte important este ca olita sa nu permita copilului sa transforme momentul folosirii ei in unul de joaca, astfel ca este indicat sa va achizitionati o olita cat mai simpla, fara desene, butoane, luminite si alti distractori. Nu uitati ca olita face doar trecerea de la scutece la toaleta normala.
  2. Vei sti ca puiul tau este pregatit sa renunte la scutece atunci cand:
  • “Iesirile” au un orar in mare parte regulat;
  • Copilul stie sa urmeze indicatii;
  • Scutecele incep sa ramana uscate in timpul somnului si timp de 2-3 ore in timpul zilei;
  • Copilul poate spune atunci cand are nevoie sa mearga la baie;
  • Arata curiozitate despre ce se intampla la baie;
  • Vrea sa imite adultii in ceea ce priveste independent in ale toaletei;
  • Isi poate da singur pantalonasii jos.

 Nu exista secrete despre cum si ce trebuie sa faci pentru a-ti invata copilul sa foloseasca olita peste noapte. Ca pentru fiecare lucru nou invatat iti trebuie multa rabdare, disponibilitate si increderea ca numai tu ca parinte iti cunosti cel mai bine copilul si stii ce il ajuta in a face progrese.

Psiholog Cristina Nenciu

Mofturici, hai la masa!

moft

Cat de usoara ti-ar fi viata daca prichindelul tau ar manca orice i-ai pune in farfurie? Nu tu stres in fata rafturilor, gandindu-te la ce anume sa mai improvizezi pentru a-i oferi o alimentatie sanatoasa bazata pe alimentele lui preferate, iar timpul petrecut in bucatarie ar fi mult mai scurt, fiindca ai putea gati orice. Am intalnit si parinti fericiti, ai caror comori nu ridica niciun fel de pretentie in ale mancarii. Jos palaria in fata lor. Pentru o mare parte a populatiei de parinti, acesta este un vis a carei indeplinire se tot lasa asteptata.

Partea buna este ca se poate interveni, aducand o schimbare sanatoasa in aceste obiceiuri mai putin sanatoase. De preferat ar fi cat mai timpuriu.

Stiati ca introducerea hranei solide incepand cu varsta de 4-6 luni, scade semnificativ sansele de a avea un copil mofturos la mancare? Ultimele cercetari au concluzionat faptul ca prelungirea dietei bazata doar pe lapte sau lichide stabileste un tipar preferential al gusturilor copiilor. In intervalul varstei de 4-7 luni se dezvolta preferintele pentru diferite gusturi si texturi ale hranei ingerate. Astfel ca introducand copilului o alimentatie diversificata, bineinteles pasata, dam sansa copilului de a se obisnui cu multitudinea de alimente existente, facandu-l deschis spre cunoasterea acestora.

Bun, am inteles cum sta treaba cu bebelusii, dar ce putem face daca nazdravanii nostri sunt deja maricei?

Deprinderile lor sunt oarecum formate, si-au stabilit preferintele si nu inteleg de ce ar trebui sa aleaga consumarea altor alimente, daca lor le plac deja unele anume. Nu detin notiunea de sanatos sau diversificare. Copiii oricum sunt adepti ai rutinelor si accepta schimbarile destul de greu.

Totodata, prin tot ceea ce intreprind ei in aceasta perioada, vor sa demonstreze ca sunt capabili, isi cer pe de-o parte autonomia si au nevoie sa li se confirme si valorizeze aceasta capacitate a lor de a decide pentru ei. Lucru de care puteti profita din plin si in pregatirea meselor.

Implica-l in pregatirea mancarii. Copiilor le place sa se simta utili. Dati viata alimentelor in timp ce le preparati, personificati-le, puneti-le in valoare, puteti chiar inventa povesti, spre exemplu cum mazarea este prietena cea mai buna a carnitei. Puteti face chiar ghicitori, lasand copilul sa ghiceasca ce ingrediente se potrivesc sau construiti un cadru educativ, permitandu-i copilului sa cunoasca, de exemplu legumele, sa le desfaca, sa le simta. Odata depus acest efort de catre copil pentru prepararea mancarii, sansele sunt mari sa si vrea sa o guste.

Un alt aspect important este acela al perseverentei. Multi parinti se dau batuti dupa primele incercari nereusite de introducere a alimentelor noi. Este normal ca cel mic sa respinga schimbarea pe care nu o simte necesara. Incearca sa ii prezinti alimentele noi de cel putin 10 ori inainte sa bati in retragere. Pana la urma constanta de care dai dovada ii stabileste copilului o noua rutina si intr-un final va accepta alimentul ca parte a hranei lui obisnuite.

Pofta mare si diversificata sa aveti!

Psiholog Cristina Nenciu

Este sau nu, in fond, televizorul nociv pentru copii?

tv1) Ca fiecare lucru ce provoaca dependenta, nocivitatea lui este direct proportionala cu constanta cu care este “consumat” si 2) Prezenta unui adult responsabil, de preferat a parintelui, langa copil, in momentul vizionarii face o foarte mare diferenta.

La ora actuala, la o privire generala, in privinta raportului copil-televizor exista o clasificare ambivalenta: copiii carora nu li se permite accesul si copiii lasati in grija televizorului pana cel in grija caruia este isi rezolva treburile. Bineinteles, sunt si cazurile particulare, precum cei care se ghideaza dupa anumite reguli bazate pe recompensarea copilului prin accesul la TV.

Interesant este ca vizionatul la televizor impreuna cu copilul poate fi chiar benefic pentru cel mic. Ideea este ca unele programe sunt educative, transmit niste informatii chiar utile copilului. Insa, copilul oricat de placut impresionat vizual ar fi, are parte de o invatare statica. Tocmai de aceea, prin prezenta ta, ii poti oferi o lectie frumoasa chiar din fata televizorului. Tot ce trebuie sa faci este sa animi informatia televizata: prin sunete, miscari, asocieri, etc. Spre exemplu, pentru un copil de 1-2 ani, uitandu-va la desene cu diverse animale, le puteti imita: “Uite pisica, ea face miau-miau (ii sugerezi sunetul spre repetare), are mustati la gurita, uite aici (si ii arati gurita lui). Mami unde are gurita?. Uite, pisica a sarit! Cum a sarit? Uite asa…(exemplificati miscarile)”.

Este o forma de a invata interactiva, foarte distractiva pentru copil. Asimilarea informatiilor se produce mult mai usor datorita antrenarii a mai multor procese: vazul, auzul, limbajul, motricitatea, atentia, memoria, gandirea si imaginatia.

Totodata, petrecerea unui timp de calitate impreuna cu copilul tau este de neegalat. Iar atunci cand revii acasa, dupa o zi istovitoare de munca, de multe ori are de suferit capacitatea ta de a genera modalitati de a petrece timpul cat mai util cu micutul tau. Aceasta maniera poate fi chiar relaxanta pentru tine, fiindca te ajuta sa te detasezi de problemele acumulate si sa te detensionezi.

Televizorul, ca orice alta inventie tehnologica, la baza reprezinta un instrument menit sa ne ajute. Problema apare atunci cand notiunea de “instrument” se pierde, fiind inlocuita cu cea de “scop”. Astfel vizionarea programelor televizate devine un scop in sine in vietile oamenilor.

De retinut ca atitudinea copiiilor fata de lucrurile din mediul inconjurator depinde in mare masura de semnificatia acestora data de catre parinte.

Psiholog Cristina Nenciu 

Daca mami ma pupa mai des decat tati, inseamna ca ma iubeste mai mult?

picioruse bebeFiindca tot suntem inconjurati de parfumul iubirii emanat de faimoasa zi a indragostitilor, despre iubire vorbim si noi, dar despre o iubire altfel…cea vazuta prin ochi de copil.

“Oare daca mami ma pupa mai des decat tati, inseamna ca ma iubeste mai mult?”

Miruna, la cei 3 anisori ai ei, masoara iubirea in pupici. Fiindca mami i-a spus ca o pupa atat de mult din cauza ca o iubeste. Suficient pentru cea mica sa ia ca etalon al iubirii…pupicul. Deci cu cat e pupata mai des, cu atat e iubita mai mult. “Dar stai asa…tati nu prea ma pupa…inseamna ca nu prea ma iubeste?” Copilul nu sta sa faca insiruiri de conexiuni, el crede ce i se spune si ce vede. S-a linistit repede micuta, cand a inteles ca fiecare om isi exprima in felul lui iubirea pe care o simte. Nici ea nu il pupa pe tati prea des, cu toate astea il iubeste foarte mult, spune ea.

O sa conturez o concluzie la care s-a ajuns in final: iubirea e atunci cand cineva face in mod constant un lucru considerat placut de catre persoana in cauza, pentru o alta persoana. “Asa cum tati ma face avion mereu cand vine de la serviciu, buni imi face gris cu lapte cand ma duc la ea, mami ma pupa si Rex (catelul familiei) doarme la mine in camera”.

Poate ar trebuia sa mai luam si noi aminte din cand in cand de la copii. Iubirea este pura, izvorata din lucruri simple, incarcata de intentii sincere. In fond, dragostea adevarata nu este dictata de asteptarile noastre, ci ea este acolo, in fata ta, pregatita de a fi descifrata si de cel mai simplu ochi. Sa lasam barierele aparentelor jos si sa ne bucuram sincer de frumusetea unor gesturi simple, pornite din sufletul cuiva, care poate chiar azi ti-au fost dedicate si tu nu le-ai observat. Tot ce trebuie sa faci este sa fii fericit/a. Este singurul lucru pe care iubirea il asteapta de la tine!

 

Ai grija ce jucarii ii cumperi!

Fetita e o bomboana pe care nu o poti refuza, iar baietelul e un strengar de mare clasa, care, de pe acum, pretinde pistoale, sabii si masinute…. Oricat ar costa, esti dispus, pentru marea lor placere, sa le cumperi tot si sa le aduci acasa pana si luna de pe cer.

Cenzureaza-te totusi in fata raftului cu jucarii. Primul reflex corect e sa citesti eticheta si sa nu cumperi decat ceea ce corespunde varstei celui mic. La jucarii nu ardem etapele si nu cumparam doar ca sa-i fie pe plac si la anul cand o sa împlineasca trei ani. O alta axioma, de-a dreptul, e ca, pe masura ce este mai sofisticata, orice jucarie este si mai periculoasa. Chiar daca e ultimul tip, o jucarie poate fi primejdioasa, pentru ca inteapa, are smocuri de par sau de carpa care ies cu usurinta sau se poate descompune rapid în zeci de bucatele pe care copilul le poate inghiti.

In fond, entuziasmul copiilor fata de noile achizitii este direct proportional cu semnificatia din spatele acestora. Altfel, oricat de atractive ar fi în prima faza pentru cel mic, în cele din urma devin doar alte obiecte ce vor ajunge în cutia cu zeci de jucarii care nu îi mai starnesc interesul copilului.

Un mare secret, pe care poate ca inca nu il realizezi: copilul se bucura si de o bucatica de hartie alba, de un creion colorat sau de o frunza de copac, mai mult decat inofensive, pentru simplul fapt ca acestea vin din partea ta.

 

Influenta atasamentului

     Evaluarea schemei de atasament al copilului aflat la varsta de un an este inalt predictiva pentru comportamentul copilului la gradinita. Copiii care la varsta de 4-5 ani dovedesc o relatie de atasament sigura cu mama lor vor fi cooperanti, iubiti de ceilalti copii din colectivitate, plini de energie, pricepere si resurse.

     Copiii cu relatie de atasament anxioasa, evitanta, vor manifesta comportamente ostile, antisociale, vor fi izolati afectiv si vor cauta prea multa atentie. Copiii cu atasament nesigur vor fi tensionati, incordati, impulsivi, cu sentimente de neputinta, usor de frustrat si vor cere multa atentie de la persoanele din jur.