Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Category Archives: 3. Copilul mic

Cele 8 lucruri de care copiii au nevoie zilnic

fericiti    Dezvoltarea armonioasa a copilului este data, pe langa asigurarea nevoilor de baza zilnice, de consolidarea sentimentelor lui de iubire si siguranta. Acestea din urma sunt cele care permit copilului sa devina o persoana sigura, puternica si prospera.

Dar ce anume avem mai exact de facut pentru a-i oferi copilului ce are nevoie? Ce bine ar fi daca ar exista acel manual de “crestere corecta si sigura a copilului”. Cum, din pacate, nu exista asa ceva, am analizat si am adunat pentru voi 8 lucruri esentiale de care trebuie sa tinem cont, atentie…ZILNIC!, pentru a ajuta copilul sa aibe parte de o evolutie reusita, asa cum merita.

1. Intampinarea nevoilor zilnice

“Nu plang de placere, ci pentru ca ceva ma deranjeaza.” Copiii au nevoie sa stie ca exista cineva care ii iubeste si care are grija de ei. Pentru bebelusi si copiii mici “cateva minute” inseamna un timp foarte lung atunci cand ei au o nevoie (le este foame sau sunt suparati). Cu cat sunt linistiti mai curand, cu atat se vor simti mai in siguranta.

2. Siguranta si securitate

Punctul 1, mai sus mentionat, stabileste baza acestor sentimente. Ulterior, secretul consta in a face copilul sa aiba incredere in parintii lui. Aveti grija sa va respectati promisiunile, renuntati la amenintari si evitati sperieturile de genul celor cu “bau-bau”.

3. Portia zilnica de iubire

Imbratisarile, joaca, leganatul, sarutatul sunt gesture prin care ii arati copilului ca iti pasa. Gandeste-te la propria-ti copilarie. Cata iubire ai avut din partea parintilor tai. De ce ai mai fi avut nevoie? Intreaba-te: “Ce este bine pentru copilul meu?”, “Ce fel de parinte vreau sa fiu?”. Asuma-ti raspunsurile si ofera copilului tau tot ceea ce stii ca ai mai bun.

4. Lauda-l

Copilul vrea sa te faca sa fii multumit de el. Atunci cand il lauzi pentru ceva ce a facut bine sau pentru ca s-a chinuit sa faca ceva, ii intaresti dorinta de a vrea sa faca din nou. Laudele ajuta copilul sa aiba incredere in el si sa isi doreasca sa devina din ce in ce mai bun.

5. Zambiti, va rog!

Zambetul este cel mai simplu mod prin care iti ajuti copilul sa se simta fericit si in siguranta. Cand ii zambesti copilului, ii arati ca:

–          Il iubesti

–          Te bucuri de compania lui

–          Esti multumit de el

–          Il observe

–          Esti fericit

–          Esti o persoana placuta

6. Vorbiti si ascultati

Clipele petrecute ascultandu-l si vorbind cu cel mic ii dau acestuia increderea ca este important pentru interlocutorul sau. Ii arati astfel ca iti pasa de el si ii demonstrezi ca te poate considera o persoana de nadejde atunci cand vine vorba de a exprima ceea ce simte si gandeste.

7. Invatati lucruri noi

Te poti folosi de orice din jur pentru a-l transforma intr-o lectie utila pentru copilul tau. Tu, ca parinte, esti cel care ii promoveaza dorinta de cunoastere si curiozitatea spre descoperirea lucrurilor noi. II dai sansa in acest fel de a deveni deschis, pro-aciv si determinat.

8. Recompense si tratamente speciale

Ce farmec ar mai avea efortul pentru un copil, daca ar sti ca nu primeste nimic in schimb? Recompensele nu trebuie vazute ca “mite”, ci ca un stimulent sau efect normal al unui act de efort. Iar cele mai potrivite sunt acelea care arata copilului ca este apreciat pentru ceea ce poate, de regula recompensele afective sau minime recompense material insotie de cele afective. O formulare de genul “Esti un copil deosebit, sunt tare mandru de tine”, insotita de o imbratisare, va valora intotdeauna mai mult decat orice jucarie sofisticata.

     Toate acestea sunt lucruri simple, pe care cu totii le cunoastem, insa in loc sa le aplicam sporadic, trebuie sa le vedem ca un tot, necesar zilnic, pentru cresterea armonioasa a copiilor.

Psiholog Cristina Nenciu

Varstele povestilor

 Psihologii spun ca, in principiu, povestile se spun copiilor intre 3 si 9 ani. Daca scopul urmarit prin poveste este unul terapeutic, dupa varsta de 9 ani, sunt sanse mai mari ca micutul sa isi dea seama de acest lucru. De aceea e foarte important ca povestile terapeutice sa contina anumite metafore care sa exprime propriile lor experiente, cat mai delicat cu putinta, astfel incat sa ii atraga, pe furis, fara a le starni amintiri dureroase. Ideea e ca ei sa recunoasca experienta si sa gaseasca rezolvare “de unul singur”. Evident, trebuie evitate povestile care contin orice forma de conflict, abuz sau cele care induc spaima, gen horror. Pentru copiii mai mici, de 3 – 4 ani, povestile potrivite sunt cele care au un fir epic liniar, simplu si in care se repeta o anumita experienta, refren etc. Pentru ei e important sa retina macar o idee, o formulare. Pe masura ce inainteaza in varsta, copilului i se pot citi povesti tot mai complexe, cu mai multe personaje, conflicte, intamplari si mai multe morale de retinut. Daca copilul are peste 9 ani, povestile care contin relatari de experiente personale sau biografii sunt ideale.

Dezvolatre emotionala prin pictura

20150116_111406Asociatia Familie Sanatoasa (AFS), cea care realizeaza proiecte atat de frumoase pentru copii dar si familiile acestora, prietenii de la Acrilex care ne-au oferit produse de pictura si eroii de la Asociatia Gardienii Terrei, va invita in Proiectul AFS Sanatate si Culoare“.

Proiect de dezvoltare personala si emotionala pentru copii de gradinita. Pentru mai multe detalii click aici....

Dezvoltarea secventiala a prescolarilor

Cea mai importanta perioada de dezvoltare psihologica dar mai ales fizica a unui om este varsta prescolara. De aceea in articolul de mai jos, am realizat o clasificare a tipurile de evolutii normale pe care copilul tau ar trebui sa le atinga pe parcursul varstelor 2-5 ani. Cercetarile arata ca, timpul pe care copiii il petrec cu parintii lor este temelia dezvoltarii sanatoasa a acestuia, prichindeii, percepand aceast lucru ca un moment de distractie si de invatare, in acelasi timp. Iata cateva sugestii de astfel de activitati pe care le poti face impreuna cu puiul tau: lectura (dezvolta competentele lingvistice si de prelectura ale copilului), asculta muzica impreuna cu el si joaca-te cu jucarii muzicale (acestea dezvolta aptitudinile artistice) si nu in ultimul rand distreaza-te cu el in aer liber aceastea duc cu sigranta la distractie, explorare si dezvoltare fizica ale copilului.  Te sfatuim ca orice intrebari sau nelamuriri ai legate de dezvoltarea copilului tau, sa le discuti intotdeauna cu medicul lui pediatru.

 

Varsta de 2 ani
Dezvoltarea fizica
Merge bine in picioare, poate urca si cobora treptele singur trepta cu treapta, devine independent in efectuare toaletei (incearca sa se spala singurel pe manute, pe dintisori si pe fata), foloseste lingura si furculita, poate da paginile dintr-o carte una cate una, poate lovi mingea cu piciorul, incearca sa se imbarce cu hainutele, construieste turnulete din sase cuburi.

Dezvoltarea emotionala
Foarte auto-centrat, incepe sa-si faca cunoscuta identitatea personala, este posesiv, de multe ori emotiile sunt negative, este de multe ori frustrat, nu are capacitatea de a alege intre doua alternative, se bucura de afectiune fizica, este rezistent la schimbare, devine independent, este receptiv la umor si la distractie dar foarte incapatanat cand vine vorba de disciplina.

Dezvoltarea sociala

Se joaca solitar (singurel), depinde de indrumarea adultilor, se joaca cu papusile si masinutele, se refera la sine spunandu-si pe nume, este social inca foarte imatur. Poate raspunde la directii foarte simple.

Dezvoltarea intelectuala
Spune cuvinte, expresii si fraze simple, trebuie sa cunoasca 272 cuvinte, intelege directiile simple, identifica imaginile simple, ii place sa se uite la carti, prezinta atentie de durata scurta, evita riscurile simple.

Varsta 3 ani
Dezvoltarea fizica
Merge foarte bine, poate merge in marsuri cadentate, poate merge pe tricicleta, poate imita foarte bine, se poate incalta cu pantofii si ciorapeii, poate umbla la butoane, construieste turnulete din 10 cuburi. Poate turna apa in pahar dintr-o sticla.

Dezvoltarea emotionala
Ii place sa se conformeze, isi pune usor in valoare atitudinea, nu mai este atat de rezistent la schimbare, este mult mai sigur in emotii, incepe sa inteleaga mult mai bine sentimentul de identitate personala, incep sa fie aventurier, se bucura de muzica.

Dezvoltarea sociala

Se joaca in paralel, se bucura fiind cu alti copii, isi observa transformarile, stie daca el este baiat sau fata, se bucura de activitatile scurte de grup care nu necesita calificare, ii place sa “ajute” in moduri simple, raspunde la orientarea verbala.

Dezvoltarea Intelectuala
Spune fraze scurte, trebuie sa cunoasca 896 cuvinte, creste foarte mult in comunicare, spune povesti simple, foloseste cuvintele ca instrumente de gandire, vrea sa inteleaga mediul, raspunde la intrebari, este pline de imaginatie, poate recita cateva rime invatate la gradinita

Varsta de 4 ani
Dezvoltarea fizica
Sare intr-un picior, poate face taieturi cu foarfeca (nu bine), se poate spala si se confrunta cu uscat, se poate imbraca destul de bine cu exceptia legaturilor, face sarituri in lungime, arunca mingea de la unul la altul, are foarte multa energie.

Dezvoltarea emotionala
Pare sigur de el insusi, in afara limitelor de comportament, de multe ori negative, poate fi sfidator, are nevoie de libertate controlata.

Dezvoltarea sociala
Poate juca, jocuri de cooperare, se bucura foarte mult de compania celorlalti copii, devine extrem de social, poate juca jocuri de grup organizat ad-hoc, sotronul, coarda, volei, etc

Dezvoltarea Intelectuala
Utilizeaza fraze complete, trebuie sa stie 1540 cuvinte, pune intrebari fara sfarsit, are notiuni de cunostinte generale, este foarte imaginativ, poate dramatiza, pot desena obiecte recognoscibile simple.

Varsta de 5 ani
Dezvoltarea fizica
Alerga, sare si se imbraca fara ajutor, are un echilibru bun, realizeaza actiuni muscular de finete, poate merge pe patine, role si scutere, poate realiza scrisorele simple, este inca neindemanatic la legarea sireturilor la pantofi, la fetele se dezvolta musculatura cu aproximativ 1 an inainte baietilor.

Dezvoltarea emotionala
Sigur de sine, stabil, echilibrat, ii place sa se asocieze cu mama, capabil, poate indura unele auto-critici, se bucura de responsabilitate. Ii place sa respecte regulile.

Dezvoltarea sociala
Foarte cooperant, poate juca jocuri de cooperare, este varsta “prietenilor” speciali, extrem de organizat, se bucura de jocurile simple, se transforma si realizeaza necesitatea respectarii normelor, se simte mandru de realizari, descopera moda, dornic de a avea o serie de responsabilitati.

Dezvoltarea intelectuala
Trebuie sa stie 2072 cuvinte, spune povesti lungi, citeste nume proprii, numara pana la 10, cere sa i sa explice sensul cuvintelor, stie culorile, incepe sa stie diferenta intre realitate si fictiune, este foarte interesat de mediu, de iesirile in oras, de magazine etc

Criteriile de diagnostic pentru Tulburare prin Anxietate de separare

AnxietateAsa cum am vazut in articolul anterior, anxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

 

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina comportamentul si ne pot influenta covarsitor modul in care reactionam si privim lumea si experientele vietii. Primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca. Criteriile de diagnostic corect, succinct prezentate sunt:

 

A. Din punct de vedere al dezvoltarii armonioase anxietatea nepotivita si excesiva in legatura cu separarea de locuinta sau de aceia fata de care persoana este atasata, este dovedita de trei (sau mai multe) din urmatoarele manifestari:

  1. Suferinta recurenta excesiva la separarea sau la anticiparea unei separari de casa sau de o figura majora de atasament;
  2. Ingrijorare persistenta sau excesiva in legatura cu pierderea suferita sau in legatura cu posibilul rau care s-ar putea intampla unor figuri majore de atasament;
  3. Ingrijorare persistenta sau excesiva ca un eveniment nedorit va duce la separarea de o figura majora de atasament (de ex: ca se va rataci sau ca va fi rapit);
  4. Lipsa dorintei sau refuzul, persistente, de a merge la scoala sau in alta parte, din cauza fricii de separare;
  5. Frica, persistenta si excesiva, sau ezitarea/lipsa dorintei de a ramane acasa singur sau fara figura majora de atasament ori de a ramane singur in alte medii, fara adulti semnificativi;
  6. Ezitare sau refuz, persistente, de a merge la culcare fara sa fie aproape de o figura majora de atasament ori ezitare sau refuz persistente de a dormi in alta parte decat acasa;
  7. Cosmaruri repetate, implicand tema separarii;
  8.   Acuze repetate de simptome somatice (cum ar fi cefalee, dureri de stomac, greata sau varsaturi) atunci cand se produce sau este anticipata o separare de figuri majore de atasament.

B. Durata tulburarii este de cel putin 4 saptamani.

  1. Debutul este inaintea varstei de 18 ani
  2. Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterari sociale, academice (ocupationale) sau in alte domenii importante ale functionarii.
  3. Tulburarea nu apare numai in cursul unei tulburari pervazive a dezvoltarii, al schizofreniei sau unei alte tulburari psihotice si (la adolescenti si adulti) nu este explicata mai bine de tulburarea prin panica cu agorafobie.

Debut precoce = daca debutul s-a manifestat inaintea varstei de 6 ani.

 

Sursa: Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, de Kaplan and Sadock

 Constanta Vasile – Psiholog clinician/Consilier analitic

 

 

 

 

 

 

Anxietatea de Separare

Boy holding onto his motherAnxietatea de separare este un fenomen cu care multi dintre noi interactionam, chiar daca uneori nu suntem constienti de acest lucru.

Un exemplu in care anxietatea de separare este prezenta se regaseste in momentul in care copiii se despart de parintii lor in prima zi de scoala.

Ei plang si isi manifesta opozitia fata de timpul scurt pe care nu il mai petrec cu parintii lor.

Aceasta afectiune este activata in momentul in care interactionam cu o experienta traumatica (o boala incurabila, o despartire, moartea unei persoane dragi).

Astfel, persoanele care sufera de anxietate de separare se ingrijoreaza mai usor si se tem ca ceva tragic se poate intampla cu ele sau cu persoanele pe care le iubesc.

Aceasta este modalitatea in care reactioneaza copiii atunci cand sunt se despart de parinti pentru a merge la scoala, insa la varsta adulta, monstrii copilariei se transforma in boli, accidente sau orice alte evenimente neplacute care ii pot indeparta de cei dragi.

Mai mult decat atat, exista studii care arata ca anxietatea de separare este o extensie a unui atasament disfunctional stabilit intre noi si parintii sau ingrijitorii nostri atunci cand eram copii.

Aceasta legatura ne determina sa fim mai vulnerabli la varsta adulta, in special in momentele mai tensionante.

Experientele copilariei care dau nastere fricii de necunoscut ne pot determina sa ne simtim infricosati sau anxiosi.

Acest scenariu apare in special in cazul familiilor cu o situatie materiala dezavantajoasa, cu dificultati emotionale sau cu abuz de droguri sau alcool.

Aceste “preocupari” stresante ii pot determina pe parinti sa-si neglijeze copiii, ceea ce-i determina pe cei din urma sa simta instabilitatea iubirii sau atentiei parintilor lor.

Pe de alta parte, daca parintii isi protejeaza copiii in mod exagerat, acest fapt poate conduce la o stare de anxietate crescuta in randul copiilor cu privire la lucrurile negative care li se pot intampla.

Desi anxietatea de separare difera in functie de fiecare persoana in parte, cercetatorii au descoperit cateva caracteristici general valabile ale acestei afectiuni:

  1. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in viata femeilor decat in cea a barbatilor.

  2. In cazul anumitor persoane, anxietatea de separare aparuta in copilarie poate continua la varsta adulta.

  3. Simptomele acestei afectiuni apar in urma unui eveniment traumatic. Insa exista si anumite schimbari care pot activa aceste simptome in cazul anumitor persoane (schimbarea job-ului, a partenerului, etc).

  4. Anxietatea de separare are perioade in care poate fi profund activata si altele in care nu isi face simtita prezenta.

  5. Printre simptomele pe care le putem enumera, amintim: gandul exagerat ca ii putem pierde pe cei dragi, cosmarurile in care aceste frici sunt prezente, tristetea, incapacitatea de a ne concentra, evitarea de a dormi departe de fiintele iubite.

  6. Anxietatea de separare este prezenta mai mult in cazul adultilor decat in cazul copiilor.

Desi tratamentul acestei afectiuni se intinde pe o durata mai lunga de timp, anxietatea de separare poate fi vindecata.

Fie ca alegem varianta medicamentelor, a sedintelor de psihoterapie sau a imbinarii acestora, primul pas catre tratarea anxietatii se face o data cu dorinta noastra de a ne vindeca.

Resurse: http://www.psychologyineverydaylife.net

Sursa: www.damaideparte.ro

Cum sa reactionez atunci cand copilul ma provoaca?

Copilul nu vine pe lume stiind cum sa se comporte, ci e datoria ta sa il inveti si sa il faci sa inteleaga cum stau lucrurile, ce poate face si ce nu. Copilul se poate purta urat dintr-o diversitate de motive, dar niciunul dintre ele nu este din dorinta de a te infuria. In fond, reactiile tale sunt pentru el modele de urmat.

Unele comportamente pot fi foarte dificil de suportat pentru parinti, cum ar fi muscatul, lovitul, accesele de furies sau plansul, dar toate au in spate o nevoie. Aceasta nevoie poate fi chiar felul in care l-ati obisnuit pe copil cu anumite raspunsuri.

Daca de cele mai multe ori ii satisfaceti fiecare dorinta in mod repetat, sa nu va mirati ca atunci cand va opriti din a mai face acest lucru, copilul sa aibe un comportament provocativ.

Este normal sa isi atinga organele genitale?

Incepand cu varsta de 7 luni copii incep sa isi exploreze partile corpului, inclusive organele genitale, insa, mai intalnit este obiceiul la copiii cu varsta de 2-3 ani. Este un obicei normal, bazat pe curiozitatea naturala, aceasi curiozitate care ii impinge sa isi exploreze degetele de la maini sau de la picioare. Odata facuta aceasta descoperire, copilul realizeaza rapid ca obtine o placere. Foarte important este felul in care parintele reactioneaza la gestul copilului. O reactie exagerata il poate face sa se simta confuz , vinovat sau rusinat si ii poate afecta atitudinea fata de sexualitate. Cel mai bine este sa ii ignori activitatea sau daca ti se pare ca persista prea mult timp ori se intampla in public cel mai potrivit e sa ii distragi atentia provocandu-l la o alta activitate. Daca este suficient e mare ii poti explica diferenta dintre privat si public si cum lucrurile private nu trebuie sa aibe loc in public.

Poate copilul meu sa fie vegetarian?

Trebuie sa ai in vedere faptul ca pentru o dezvoltare sanatoasa copilul are nevoie de o alimentatie bogata in elemente nutritive, formata dintr-o asociere a mai multor alimente din urmatoarele grupe alimentare: carne si derivate de carne, lapte si derivate de lapte, oua, grasimi, cerealele si derivatele lor, legume si leguminoase uscate, fructe, zahar si produse zaharoase, bauturi nealcoolice si condimente. Consumul excesiv sau eliminarea unora dintre aceste grupe alimentare pe o perioada mai lunga de timp poate dauna indeosebi organismului in crestere.

Daca decizi totusi sa ii oferi copilului un stil de viata vegan, este strict recomandabil sa consulti in prealabil un medic nutritionist, pentru a-ti recomanda o schema alimentara adecvata necesitatilor copilului.

Soare, mare, vara, cultura generala!

     In fiecare vacanta de vara, excursiile la mare alaturi de copii sunt nelipsite. Parintii au ocazia de a se destresa si de a-si reincarca bateriile, lasandu-se in voia brizei marii si a razelor de soare, iar copiii isi imbogatesc volumul amintirilor cu fiecare joaca in nisip si fiecare balaceala.

Ce poate nu stiati, inca, este faptul ca sejururile la malul marii sunt pentru copiii adevarate oportunitati de a-si imbogati cultura generala, de a-si antrena motricitatea si de a-si dezvolta creativitatea.

Apa, nisip, soare, vant – cele patru elemente omniprezente la malul marii, cu ajutorur carora puteti crea lectii de cunoastere distractive:

  • Aratati copilului, rand pe rand, cum interactioneaza si cum se influenteaza fiecare din aceste elemente intre ele: soarele incalzeste nisipul si apa, apa raceste nisipul si ii schimba consistenta, vantul imprastie nisipul si creeaza valuri in apa etc. Lasati apoi copilul sa construiasca in nisip. Avand cunostintele asigurate o sa isi creeze singur propriile experimente.
  • Marime vs. continut: Intr-o piscina gonflabila sau chiar in apa marii, aratati copilului cum unele lucruri plutesc in apa, iar altele se scufunda si cum nu este importanta marimea lor, ci consistenta lor (desi galetusa de plastic este mai mare, ea pluteste, pe cand o pietricica mica se scufunda imediat). De aici, imaginatia copilului va duce lectia mai departe, vrand sa experimenteze cu tot ce ii pica in mana, sa vada ce pluteste si ce nu. Puteti face analogii cu viata de zi cu, explicand copilului ca uneori lucrurile par altfel decat sunt sau ca unele lucruri mici cantaresc mai mult decat cele mari.
  • Tatuaje naturale: Soarele, pe langa proprietatile lui de baza, este apreciat cel mai mult pentru bronzul oferit. Puteti explica copiilor cum razele lui schimba culoarea pielii la contactul direct cu aceasta, iar daca ceva ii sta in cale, bronzul nu mai apare. Decupati o inimioara sau o steluta dintr-un leucoplast si lipiti pe piciorusul sau manuta copilului, cand ajugeti pe plaja. La plecare dezlipiti si veti obtine un tatuaj natural, pielea ramanand nebronzata sub forma acoperita. Ii distreaza foarte mult pe copii.

Acestea sunt doar cateva exemple despre cum puteti transforma vacantele in lectii distractive pentru cei mici. Imaginatia este pana la urma cel mai bun profesor. Dati frau liber creativitatii si va veti intoarce acasa cu niste copii veseli, cu un bagaj de amintiri si de cunostinte mult mai bogat.

Idei de jocuri si activitati creative pentru copilul mic (1-3 ani)

     indikidual_01Activitatile creative le arata copiilor o alta perspectiva a realitatii si totodata ii invata fenomene practice ale mediului in care traiesc. Pentru copiii mai marisori de 3 ani este usor sa participe la astfel de activitati concrete, bazate pe reguli minime si expuneri verbale, dar ce ne facem cu mititeii de pana la 3 ani. Piticii nu au prea multa rabdare sa se concentreze, la ei expunerile verbale sunt de cele mai multe ori in zadar si unde mai pui ca exista toate sansele de a vrea sa “mestece” materialele de lucru.

Cu toate acestea, exista si pentru ei activitati stimulative imaginativ, cognitiv si senzorial, activitati pe care le vor indragi de la prima degustare, pardon, incercare. Tot ce trebuie sa faci, este sa te inarmezi cu multa rabdare, un suflet de artist si o artilerie de curatat de dupa.

Pentru ca cei mici sa isi dezvolte imaginatia, este absolut necesar sa renuntati ocazional la jucariile de-a gata si sa le aratati copiilor cate resurse are mediul inconjurator.

stampile inimaStampila inimioara din tubul hartiei igienice

Aveti nevoie de un tub de hartie igienica, pe care il indoiti in interior, pe lung, lipiti cuta cu putin scoci, apoi bagati un capat in acuarele. Gata stampiluta! Secretul acestei metode este ca cel mic sa aiba oportunitatea de a invata ca solutii exista la tot pasul atunci cand ai imaginatie, deci este important ca el sa participe la crearea stampilei, nu doar sa o primeasca. Astfel obisnuit micul intreprinzator, sansele de a deveni o persoana comoda si statornica scad simtitor. Riscul de a avea momente de plictiseala se diminueaza, deoarece va avea o imaginatie bogata care ii va da intotdeauna de lucru.

Explorarea simturilorfaina

Asezati pe masuta un bol cu faina, unul cu malai, altul cu porumb sau fasole, unul cu apa calduta si unul cu gheata si lasati copilul sa se joace cu manutele prin ele. Insotiti-l, explicand in cuvinte simple proprietatile materialelor: caldut, rece, fin, tare, mic, mare etc. Apoi imbinati rand pe rand “ingredientele” pentru a arata micutului ce fenomene se produc: unele se amesteca, altele mai mici se pierd printre cele mai mari, altele se topesc, unele se racesc.

A simti cu manutele lui diferite texturi este o metoda practica prin care copilul descopera diverse senzatii. Este o metoda atat de simpla si atat de plina de invataminte pentru cel mic.

renMicul artist

1. Aveti nevoie de un tricou alb pentru copii, vopsea pentru textile si niste manute si picioruse simpatice de copil. Rezulta un produs tare haios (in imagine aveti un exemplu), fara sa mai vorbim de mandria copilului de a avea un produs creatie proprie.

2. Intindeti pe jos o panza sau o coala mare alba, puneti langa,pict niste acuarele si ustensile dintre cele mai neobisnuite pentru pictat si lasati copilul sa se transpuna intr-un mic Picasso. Ideea este din nou, sa perceapa multitudinea tipurilor de exprimare, astfel incat sa isi dezvolte o gandire flexibila. Va rezulta din opera sa un tablou deosebit, pe care il puteti expune in camera copilului. Exista riscul, ce-i drept, ca ulterior micutul pictor sa vrea sa se catere la el, sa il mai “picteze” putin.

Principala resursa de care ai nevoie atunci cand vrei sa stimulezi imaginatia copilului tau este propria ta imaginatie!