Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Monthly Archives: May 2015

De ce sa imi duc copilul la psiholog?

 prorpiul vis    Acest articol vine drept raspuns la intrebarile – nu putine – exprimate de catre parintii grijulii cu privire la rostul psihologului in viata micutilor lor. “De ce sa imi duc copilul la psiholog? Pe vremea noastra nu erau psihologi si am crescut cu totii fara probleme. Cine stie ce idei ii induce copilului? Pot sa imi educ si singur copilul.” Cam aceasta forma ia scepticismul parintelui ingrijorat, care este intru totul justificat, in conditiile in care nu exista alta sursa “palpabila” de informare in aceasta directie, decat experienta concreta a sedintelor psihologice. Psihologia este un domeniu nou, mai mereu confundat cu psihiatria – care este asociata cu bolile mentale – si nimeni nu isi doreste sa fie confundat cu aceasta ramura. Aceasta confuzie este una din sursele reticentelor afisate de oameni in vederea serviciilor psihologice. Dar psihologia este o ramura distincta de servicii pentru oameni. De-a lungul vietii invatam continuu cum sa functionam la exterior: cum sa vorbim, cum sa ne miscam, cum sa ne incadram in diverse contexte sociale etc. Ori de cele mai multe ori aceste directii ne sunt impuse, nicidecum izvorate din adevaratele noastre nevoi sau abilitati. Psihologia ne ajuta sa invatam cum sa functionam din interior. Ne permite sa ne descoperim acele resurse mobilizatoare pe care fiecare dintre noi le detinem, dar pe care putini ajungem sa le cunoastem si sa ne orientam in dezvoltarea noastra umana si sociala prin intermediul acestora, atingandu-ne astfel adevaratul potential.

Sa intelegem mai bine cele spuse, raspunzand la neclaritatile de mai sus:

“Pe vremea noastra nu erau psihologi si am crescut cu totii fara probleme.”

–          Adevarat, pana acum cativa ani nu se punea problema de psihologi si fiecare dintre noi am evoluat asa cum am putut.

Pe plan social si profesional: Unele persoane mai norocoase si-au gasit drumul potrivit de urmat, alegandu-si meseria si contextele sociale si personale cele mai implinitoare pentru ei. Dar de ce sa nu recunoastem, pentru multi altii viata reprezinta o sursa continua de obligatii, fiindca astfel ajung sa fie resimtite activitatile zilnice ghidate de ceea ce trebuie facut. Neavand oportunitatea de a ne descoperi si valorifica punctele forte, ne lasam angrenati in diverse activitati dintre cele mai nesatisfacatoare doar pentru a dovedi ceva sau pentru a obtine putinul care sa ne ajute sa mergem mai departe. Cati tineri, dupa terminarea studiilor nu se intreaba“Oare ce vreau cu adevarat sa fac?” sau cati adulti nu realizeaza dupa ani de munca intr-un domeniu nepotrivit ca nu este ceea ce vor cu adevarat si se reprofileaza, uneori prea tarziu.

Pe plan personal: Unele persoane se dedica unor relatii distructive pentru simplul fapt ca, inconstient, nu simt ca merita mai mult. Sau chiar gasirea partenerului de viata devine dificila, pe un fond emotional sensibil din copilarie. In unele familii cresterea copiilor poate fi ghidata de nevoia de a indrepta ceva din relatia cu proprii parinti, ceea ce duce la nerecunoasterea adevaratelor nevoi ale micutilor.

Sunt diverse dificultati aparute de-a lungul vietii, pe care uneori nu le constientizam, dar care isi pun amprenta asupra evolutiei noastre si care deseori ne impiedica sa obtinem ceea ce ne dorim. Astfel ca da, am crescut cu bine si fara psihologi, dar cati dintre noi ne cunoastem nevoile reale si stim ce ne face fericiti cu adevarat?

“Cine stie ce idei ii induce copilului? “/ “Pot sa imi educ si singur copilul.”

–          Rolul psihologului nu este acela de a oferi educatie copilului. Parintele este cel care alege si decide educatia oferita copilului sau. Psihologul, prin programul desfasurat – consiliere, psihoterapie sau dezvoltare personala – ofera cadrul optim copilului de exprimare a necesitatilor lui subiective, iar ulterior, prin observarea acestora, indruma copilul in gasirea propriilor solutii si in exersarea abilitatilor detinute, dar neconstientizate. Un bun psiholog niciodata nu sugereaza copilului ce trebuie sa faca si nu da solutii, astfel ca nu intra in discutie “inducerea de idei”, ci insoteste copilul in gasirea propriilor resurse si solutii, respectandu-i ritmul, nevoile si mecanismele acestuia de functionare.

Prin urmare, bineinteles ca se poate trai si fara psiholog. Nu este nicidecum o obligatie apelarea la acesta, ci o optiune. Avem oportunitatea prin intermediul lui de a ne evalua capacitatile si de a ne descoperi inzestrarile naturale pe care de cele mai multe ori le detinem, dar nu stim sa le exploatam. Astfel ca, la intrebarea “ De ce sa imi duc copilul la psiholog?”, raspunsurile raman la aprecierea dumneavoastra.

Psiholog Cristina Nenciu

Ce este TERAPIA 3C?

TERAPIA 3C este o terapie practica ce se realizează prin exerciții fizice specifice, este o terapie prin sport.
TERAPIA 3C este o metoda de recuperare pe care antrenorul de arte martiale Paul Cojocaru, a pus-o la punct în ultimii ani, alături de copiii cu tulburarea de spectru autist, învățând odată cu ei.

Aspectul esențial este ca TERAPIA 3C funcționează – exista mulți copii recuperați psihomotor cu ajutorul acesteia.
TERAPIA 3C pornește de la ideea optimista ca în fiecare copil cu tulburare de spectru autist exista în stare latentă potențialul unui copil normal(celelalte tehnici terapeutice care au succes în recuperarea copiilor cu spectru autist o demonstrează din plin). TERAPIA 3C oferă o alternativă, o noua metodă de a trezi la viață acest potențial, de a reda copilul cu tulburare de spectru autist lumii celor normali – sau cel puțin de a-l aduce cât mai aproape de aceasta.

TERAPIA 3C nu se află în contradicție cu niciuna din terapiile utilizate în prezent în tratarea acestei tulburări. Un alt aspect important este ca TERAPIA 3C nu substituie logopedia sau terapia comportamentale care vizează deprinderea de abilitați practice specifice.
ABA, logopedia, celelalte forme de terapie pentru autism utilizate în prezent la noi în tara sunt perfect compatibile cu terapia prin sport și aplicarea lor simultan cu aceasta nu face decât să amplifice rezultatele obținute.
Un mare avantaj al terapiei prin sport este acela ca este ieftin și ușor de aplicat, nu necesită personal specializat, materiale didactice costisitoare sau spații specifice.

„Pană în prezent, am aplicat TERPIA 3C pentru aproximativ 1000 de copii cu tulburare de spectru autist cu vârste cuprinse, la începerea programului terapeutic, intre 3 și 8 ani. Dintre aceștia, rezultate foarte bune au apărut la cel puțin 90% din cazuri. Succesul TERAPIEI 3C depinde de vârsta copilului (cu cat este mai mică vârsta, cu atât este mai bine) și de forma de autism pe care subiectul îl are în momentul în care începe terapia. Rezultatele apar mai repede la copii care au un autism funcțional sau înalt-funcțional. În toate cazurile însă, fără excepție, se înregistrează progrese.” Paul Cojocaru – antrenor Terapia 3C

Cui se adresează TERAPIA 3C? Am elaborat și utilizat TERAPIA 3C pentru a ajuta copiii cu tulburare de spectru autist, dar credem că aplicabilitatea ei poate fi extinsa și la ameliorarea diferitelor tipuri de retard psihomotor asociat cu alte tulburări (am lucrat de exemplu cu copii cu sindromul Down); principiile sunt aceleași. Aventura autocunoașterii este la fel de captivantă pentru toți și oferă suficienta motivație pentru a conduce la progrese semnificative.

Ce poate face TERAPIA 3C? TERAPIA 3C construiește la copilul cu tulburare de spectru autist comportamente adaptative bazate pe abilități psihomotorii de bază. Copilul va învăță să meargă corect, să alerge, să manipuleze obiecte, să meargă în echilibru pe o bârnă, să schimbe voluntar direcția de mers. Va conștientiza utilitatea mișcărilor învățate și valoarea lor practica. Va conștientiza contextul în care se afla și prezența celor din jur. Va învăța ce înseamnă disciplina, va învăța că anumite comportamente nu sunt permise.
Va obține un minim de abilități de comunicare și lingvistice prin învățarea sensului unor comenzi elementare.
Va câștiga curaj, încredere în el, dorința de a experimenta lucruri noi. Va descoperi satisfacția reușitei și dorința de a repeta acest lucru.
Va putea utiliza abilitățile dobândite în viata de zi cu zi
Cu alte cuvinte, va deveni psihomotric independent transformându-se dintr-un copil asistat permanent, într-unul parțial asistat sau neasistat.

Ce nu poate face TERAPIA 3C? TERAPIA 3C nu se poate substitui unei terapii care vizează construirea de deprinderi specializate – cum sunt terapia de tip ABA sau logopedia. Dacă obiectivul dumneavoastră ca și părinte vizează învățarea copilul sa vorbească, va trebui să căutați și să lucrați cu un logoped, fiindcă deși copilul câștigă la capitolele vizate de terapia noastră ( coordonare, conștientizare, concentrare) trebuie învățat și ce anume trebuie sa facă mai departe. TERAPIA 3C nu poate forma la copil alte deprinderi specifice în afara celor vizate prin exerciții. Acest lucru însă dezvoltă la copil, încrederea în sine, curajul, dorința de a încerca lucruri noi, abilitățile de comunicare de baza și dorința de a interacționa cu ceilalți.