Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Monthly Archives: January 2014

Oricat as incerca, copilul meu nu vrea sa ma asculte. Ce pot face?

Multe studii au aratat ca vorbele parintilor au cea mai mare influenta asupra deciziilor adolescentilor, mai ales cand vine vorba de intalniri si relatii. Astfel ca atunci cand pare ca vorbesti singur, nu te opri, el/ea te asculta chiar daca nu vrea sa arate acest lucru.

Am nevoie de consiliere sau psihoterapie?

soare noriEste o intrebare des intalnita, iar raspunsul adecvat ar fi “depinde de profunzimea dificultatii intampinate”.

– Daca esti intr-o dilema si ai nevoie de cineva care sa te insoteasca in gasirea unor solutii, ai dificultati in a-ti gestiona emotiile, esti nemultumit de tine sau ai trecut printr-o situatie traumatizanta si nu stii cum sa iti revii, atunci consilierea psihologica este cea potrivita pentru tine. In cadrul acesteia, optimizarea personala este cuvantul cheie, psihologul consilier ajutandu-te sa iti descoperi adevaratele nevoi, sa iti constientizezi resursele si sa le activezi spre a-ti facilita atingerea obiectivelor propuse.

– Daca esti victima unui abuz, ai suferit o pierdere semnificativa, esti deprimat, simti cum pierzi controlul asupra vietii sau ai nevoie de o analiza in profunzime pentru gasirea unor raspunsuri, atunci psihoterapia este cea mai potrivita. In cadrul acesteia, prin tehnici specifice, psihoterapeutul te va insoti in descoperirea, intelegerea, acceptarea si integrarea a ceea ce te apasa, pentru a-ti reda echilibrul necesar.

Ce pot face atunci cand copilul meu nu vrea sa comunice cu mine?

Cei mai multi adolescenti cred ca tarie ca nu pot fi intelesi de catre parinti. Un inceput sigur al discutiei cu fiul/fiica ar fi spunandu-i ca recunosti, e posibil sa nu il intelegi, dar ca iti pasa foarte mult si ca vei incerca sa il intelegi. O alta optiune este sa ii spui ca intelegi daca nu vrea sa vorbeasca cu tine, dar daca ar vrea sa povesteasca altcuiva, cum ar fi un consilier, sa stie ca tu ii oferi tot sprijinul si poti chiar initia intalnirea.

Care este diferenta dintre psihiatru, psiholog, psihoterapeut, psiholog clinician, consilier psihologic?

diplomaPsihiatrul este absolvent al Facultatii de Medicina, care a urmat un rezidentiat pe specialitatea Psihiatrie. Este singurul care are competenta de a trata bolile mintale grave de nivelul dementelor, schizofreniilor, depresiilor majore, etc. si poate prescrie tratament medicamentos.

Psihologul este cel care a terminat Facultatea de Psihologie, obtinand astfel licenta in Psihologie. Pentru a putea fi insa, cu adevarat in serviciul oamenilor, psihologul trebuie sa urmeze o formare, pe una din urmatoare specializari: psihologie clinica, consiliere psihologica, psihoterapie, psihologie educationala, psihologia muncii, psihologie judiciara s.a.m.d.

Psihoterapeutul este fie medicul psihiatru, fie psihologul care a facut ulterior si o formare in psihoterapie. El se ocupa de interventia prin mijloace specifice asupra acelor probleme ale omului, care ii perturba sistematic viata psihica, emotionala sau sociala sau care ating pragul de afectiune patologica.

Consilierul psihologic este psihologul care a urmat specializarea pe consiliere psihologica. El se ocupa de optimizarea si dezvoltarea personala a oamenilor sanatosi, care se afla intr-un impas ce le afecteaza viata de zi cu zi.

Psihologul clinician este psihologul cu formare in psihologie clinica. Acesta evalueaza, stabileste factorii psihologici relevanti pentru starea de sanatate sau boala si intervine prin consultanta acolo unde este necesar.

Cum sa reactionez atunci cand copilul ma provoaca?

Copilul nu vine pe lume stiind cum sa se comporte, ci e datoria ta sa il inveti si sa il faci sa inteleaga cum stau lucrurile, ce poate face si ce nu. Copilul se poate purta urat dintr-o diversitate de motive, dar niciunul dintre ele nu este din dorinta de a te infuria. In fond, reactiile tale sunt pentru el modele de urmat.

Unele comportamente pot fi foarte dificil de suportat pentru parinti, cum ar fi muscatul, lovitul, accesele de furies sau plansul, dar toate au in spate o nevoie. Aceasta nevoie poate fi chiar felul in care l-ati obisnuit pe copil cu anumite raspunsuri.

Daca de cele mai multe ori ii satisfaceti fiecare dorinta in mod repetat, sa nu va mirati ca atunci cand va opriti din a mai face acest lucru, copilul sa aibe un comportament provocativ.

Cred ca fiul meu / fiica mea poate fi deprimat/a. Ar trebui sa-mi fac griji despre sinucidere?

Daca observi ca fiul tau/fiica ta este deseori trist/a sau abatut/a, urmareste daca exista urmatoarele indicii care ar trebui sa va ridice un semn de intrebare:

–          Personalitatea lui s-a schimbat in ultima perioada?

–          Are dificultati in relatie cu prietena/prietenul?

–          S-au racit relatiile cu prietenii lui?

–          A inceput sa ii scada interesul pentru activitatile scolare/extrascolare?

–          Pare mereu plictisit si are probleme de concentrare?

–          Actioneaza teribilist intr-un mod inexplicabil?

–          A fugit de acasa?

–          Incearca sa faca fata unei schimbari majore a vietii lui?

–          Consuma sau are antecedente de consum de substante/alcool?

–          Se plange de diverse dureri sau afectiuni care contravin realitatii?

–          Si-a schimbat obiceiul de a manca sau de a dormi?

–          Aspectul fizic s-a depreciate vizibil?

–          A scris mesaje despre moarte sau ramas bun sau v-a anuntat in vreun fel de intentia sa?

–          A mai avut tentative de suicid?

–          Se victimizeaza sustinand ca nu ii pasa nimanui de el/ea?

Daca ai cea mai mica banuiala ca adolescentul tau se gandeste la suicid, nu evita sa vorbesti cu el/ea despre acest subiect.  Suicidul poate fi prevenit, dar trebuie actionat rapid!

Asigura-l/o de iubirea si de sprijinul neconditionat pe care i le porti si ajuta-l/o sa vorbeasca despre sentimentele pe care le are. Asculta cu atentie si nu ii respinge ceea ce simte doar fiindca tu nu poti fi de acord.

In cat mai scurt timp apeleaza la un specialist care va va ajuta sa depasiti aceste momente.

Este normal sa isi atinga organele genitale?

Incepand cu varsta de 7 luni copii incep sa isi exploreze partile corpului, inclusive organele genitale, insa, mai intalnit este obiceiul la copiii cu varsta de 2-3 ani. Este un obicei normal, bazat pe curiozitatea naturala, aceasi curiozitate care ii impinge sa isi exploreze degetele de la maini sau de la picioare. Odata facuta aceasta descoperire, copilul realizeaza rapid ca obtine o placere. Foarte important este felul in care parintele reactioneaza la gestul copilului. O reactie exagerata il poate face sa se simta confuz , vinovat sau rusinat si ii poate afecta atitudinea fata de sexualitate. Cel mai bine este sa ii ignori activitatea sau daca ti se pare ca persista prea mult timp ori se intampla in public cel mai potrivit e sa ii distragi atentia provocandu-l la o alta activitate. Daca este suficient e mare ii poti explica diferenta dintre privat si public si cum lucrurile private nu trebuie sa aibe loc in public.

Ar trebui sa alaptez daca sunt bolnava?

Chiar daca nu reusesti sa scapi de raceala sau gripa, trebuie sa continui sa alaptezi copilul, fiindca laptele matern il poate ajuta, datorita continutului de anticorpi, protejandu-l de boala ce i-o poti transmite. Ai mare grija insa la ce medicamente iei atunci cand alaptezi, fie ele si sub forma homeopata. Apeleaza intotdeauna la sfatul medicului, deoarece substantele din medicamente sunt usor transmisibile in laptele matern.

Poate copilul meu sa fie vegetarian?

Trebuie sa ai in vedere faptul ca pentru o dezvoltare sanatoasa copilul are nevoie de o alimentatie bogata in elemente nutritive, formata dintr-o asociere a mai multor alimente din urmatoarele grupe alimentare: carne si derivate de carne, lapte si derivate de lapte, oua, grasimi, cerealele si derivatele lor, legume si leguminoase uscate, fructe, zahar si produse zaharoase, bauturi nealcoolice si condimente. Consumul excesiv sau eliminarea unora dintre aceste grupe alimentare pe o perioada mai lunga de timp poate dauna indeosebi organismului in crestere.

Daca decizi totusi sa ii oferi copilului un stil de viata vegan, este strict recomandabil sa consulti in prealabil un medic nutritionist, pentru a-ti recomanda o schema alimentara adecvata necesitatilor copilului.

Reguli de igiena relationala

friends     De multe ori, atunci cand suntem prinsi intr-o intr-o discutie, observam ca ceea ce ne-am propus sa transmitem nu a iesit exact cum trebuia sau mai rau, cuvintele exprimate reusesc sa dizolve relatiile cu ceilalti. De ce se intampla toate acestea? Pentru ca ne lasam ghidati si acaparati de ceea ce se numeste poluare relationala (exprimari si credinte relationale defectuoase).

Jacques Salomé, psihosociolog francez, ne propune cateva reguli de igiena relationala, cu ajutorul carora putem stabili tipare de comunicare si de relationare sanatoase si productive.

In continuare le vom mentiona pe cele mai importante dintre acestea:

  • Pentru a clarifica mai bine felul in care percep relatiile

–          Nu uit ca in orice relatie suntem intotdeauna trei: celalalt, relatia dintre mine si el si eu;

–          Eu fac diferenta intre ceea ce primesc de la celalalt (un mesaj care imi este destinat) si ceea ce inteleg eu (mesajul primit): nu intoteauna este acelasi lucru!

–          Ceea ce transmit eu nu este intotdeauna ceea ce intelege celalalt. Celalalt imi raspunde in functie de ce a inteles.

–          Trebuie sa fiu atent sa nu confound sentimentele cu relatia: pe de o parte exista dimensiunea afectiva emotionala, pe de alta parte dimensiunea relationala (a cere, a da, a primi si a refuza).

–          Cand vreau sa vorbesc despre mine si sa fiu inteles, verific daca celalalt este pe aceeasi lungime de unda si ma asculta in acelasi registru in care ma exprim; in functie de ce acest aspect imi stabilesc asteptarile de la el.

  • Pentru a-mi spori capacitatea de a ma exprima cu propriile mele cuvinte

–          Evit sa fac generalizari sau sa folosesc locuri commune sau sa ma refugiez in spatele vorbelor altor persoane, asumandu-mi riscul de a vorbi despre un model personal, concretizand, plecand de la un model trait, personalizat.

–          Pot sa detin o multime de cunostinte, dar nu pot sa stiu ceva pentru celalalt, pot sa impartasesc ceea ce stiu, fara sa incerc sa impun ceva!

–          Daca pot sa imi recunosc propriile sentimente ca fiind ale mele, acest lucru ma ajuta sa evit sa le neg sau sa le proiectez asupra celuilalt (sa le atribui celuilalt).

–          Fiecare relatie este unica si nu poate fi schimbata cu o alta. Evit sa aduc intr-o relatie ceea ce apartine unei alte relatii.

–          Daca vreau sa fiu inteles, pot sa aleg sa renunt la o exprimare implicita pentru a fi mai explicit.

–          A iesi dintr-o relatie de supunere sau de dependenta inseamna a-ti asuma riscul de a spune nu.

–          Cum sa obtinem mai multa autonomie si mai multa reciprocitate: sa facem din ce in ce mai putine lucruri in locul celuilalt, pentru a face tot mai multe lucruri impreuna cu el.

  • Pentru a respecta nevoile si trairile si a trece de la ascultare la intelegere

–          Nu voi cultiva culpabilizarea, daca sunt dezamagit, frustrate. Eu sunt cel care va trebui sa ma ocup de deceptia mea, de frustrarea mea, fara sa il fac responsabil pe celalalt pentru ceea ce simt eu.

–          Indraznesc sa fac cereri directe, fara sa trec la acuzare, repros, manipulare…

–          Trairile celuilalt mi se pot parea excesive, nedrepte, gresite, dar aceastea ii apartin doar lui. Altfel spus, acesta trebuie sa fie inteles cu trairile pe care le are.

–          Pentru a nu intretine pseudo-ascultarea si nereceptarea mesajului, nu voi uita faptul ca cel care vorbeste vrea sa fie inteles in ceea ce a trait si a simtit el.

–          Atunci cand ma stradui sa implinesc dorintele celuilalt, fara ca acesta sa fi exprimat o cerere clara, nu inseamna neaparat ca ii fac acestuia un serviciu.

–          In loc sa sa incerc sa inteleg, sa explic, pot sa ascult si sa confirm ceea ce am inteles.

–          Cel mai frumos cadou pe care il putem face cuiva, nu este neaparat sa il iubim, ci sa ii permitem sa se iubeasca el insusi.

–          Daca sunt parinte, rolul meu este de a raspunde nevoilor copiilor mei si nu dorintelor lor. Stiind ca o dorinta are nevoie de a fi recunoscuta, inteleasa si uneori…valorizata, ceea ce nu inseamna sa fie realizata.

–          Cand celalalt enunta o intentie, o dorinta, pot sa il intreb “ce crezi ca poti sa faci tu singur pentru a-ti realiza intentia sau a-ti indeplini dorinta?”

A vorbi este usor, a comunica este o stiinta, a relationa este o arta.

Cat de bine iti cunosti copilul? Alegerile copiilor in fata pericolelor.

pericole copii-tile     Mamica unui baietel de 3 anisori povestea cum in cadrul unor sedinte de inot, urmate de acesta, a descoperit ca ceea ce il invatase acasa pe cel mic (si era convinsa ca acesta intelesese), de fapt ii intrase pe o ureche si ii iesise pe cealalta.

Instructorul de inot a asezat toti copilasii participanti la curs, pe marginea bazinului si le-a vorbit despre jocul cu mingea in apropierea apei. Apoi a aruncat o minge in apa si i-a intrebat ce fac. Fiecare copil s-a aruncat in apa, incercand sa recupereze mingea. In zadar s-au chinuit sa ajunga la ea, fiindca valurile facute prin balaceala lor, impingeau mingea si mai departe. Instructorul i-a scos din apa, i-a intrebat ce fac data viitoare si a repetat scenariul. De inca 3 ori a aruncat mingea in apa, iar copiii au sarit dupa ea, bineinteles, fara rezultate. Abia dupa cele 4 ture obositoare de fugarit mingea prin apa, micutii s-au indreptat catre parintii lor aflati in sala, rugandu-i sa le scoata mingea din bazin.

Mare i-a fost mirarea mamicii de care va povesteam. Aceasta chiar il invatase pe baietelul ei in nenumarate randuri, avand piscina acasa, ca niciodata sa nu se bage in apa dupa ceva ce a pierdut, ci sa o cheme pe ea sau pe tatal lui. Si era linistita, crezand ca cel mic a inteles.

Astfel, aceasta lectie despre imprevizibilitatea actinilor copiilor trebuie sa ajunga la cunostinta tuturor parintilor. Nu va bazati pe faptul ca cei mici inteleg si isi insusesc ceea ce le spuneti. Cand vine vorba despre lectii de siguranta, intotdeauna verificati prin practica. Jocul de rol este cel mai potrivit in aceste cazuri.

Fie ca este vorba despre pierderea unui obiect in apa, in strada sau in alte locuri periculoase, despre crezarea promisiunilor unor straini, despre joaca cu focul sau cu obiecte ascutite sau despre orice alta situatie ce ii poate pune in primejdie, nu trebuie sa lasati siguranta copiilor doar “pe mana” vorbelor.

Testati alegerile copilului in fata pericolelor, cat sunteti langa el. Improvizati scenarii cu ajutorul jocului de rol:

  • Nu doar spuneti despre pericolul ajungerii mingei in strada, ci chiar lasati mingea sa se duca in mijlocul drumului, uitandu-va impreuna cu cel mic la masinile care trec pe langa ea, amenintand sa o calce.Faceti-l sa aleaga sa va ceara ajutorul pentru a recupera mingea si asigurati-va ca intelege cat este de important sa ceara ajutorul unui adult in astfel de situatii.
  • Imaginati-va ca in timp ce sunteti la dus, un strain suna la usa. Stiti cum va reactiona copilul? Cel mai sigur este sa simulati un asfel de scenariu. Spuneti copilului ca va jucati acum jocul “Strainul”. Stabiliti rolurile, alegand sa fiti strainului, iesiti afara si sunati la usa. Cum reactioneaza micutul? Puteti apoi sa faceti schimb de roluri, pentru a observa ce intelege cel mic ca inseamna un strain.

Ganditi-va la diverse situatii ce ii pot ameninta siguranta copilului si intrebati-va cum credeti ca ar reactiona? Sunteti siguri de raspuns? Cel mai bine…puneti in practica!