Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Tipuri de plans la copii si semnificatia lor

uaaa   Fiecare om are la un moment dat rabdarea pusa la incercare de plansetul unui copil. Este necesar un discernamant sanatos pentru a intelege de ce un copil incepe sa scanceasca sau chiar sa aibe crize de plans si mai ales pentru a alege remediul potrivit impotriva acestuia.

La ora actuala exista o sumedenie de teorii si solutii potrivite fiecarui tip de plans. Dar timpul este inamicul numarul unu al tuturor, iar a cere unui parinte sa treaca la fiecare scancet al copilului printr-un proces destul de complex de “observatie-analiza-identificare-asigurare-rezolvare” este deja prea mult. Pentru a va usura munca in “lupta” cu plansul, va expunem o tipologie a plansului pentru a intelege mai bine sursa disconforului emotional al copilului, iar ulterior va vom prezenta modalitatea potrivita de raspuns in fata acestuia, cu aplicabilitate generala.

Copilul “manipulator” – La un moment dat, micutul smecheras s-a lovit cam tare, a inceput sa planga si a primit atentia normal din partea celor apropiati. Dar astazi si-a dat seama cat de mult ii place aceasta atentie si… de ce sa nu aibe parte de ea ma idea? Nu ii convine ceva? Trage puternic aer in piept si incepe concertul. Reactia asteptata din partea parintilor nu intarzie sa apara. Iata cum s-a stabilit mecanismul prin care se conduce o casa.

Copilul “singuratic” – Un copil care are nevoie de atentia parintelui isi va manifesta aceasta necesitate prin plans. Un parinte care este adesea critic sau distant va obtine aceeasi reactie “zgomotoasa” din partea copilului sau. Amintiti-va sa va tineti copilul aproape, sa va interesati constant de ceea ce face si simte si permiteti-i sa va ajute de cate ori este posibil. Asigurati-va ca incurajarile sunt cu mult mai predominante decat criticile.

Copilul “sensibil” – Toti copiii sunt diferiti si intr-adevar unii sunt mai sensibili decat altii. Din pacate, aceasta hipersensibilitate este alimentata de catre parinti, prin reactii exagerate de grija si atentie la cele mai minore “accidente” sau prin compatimire si simpatie hiperbolica la cea mai usoara neplacere a copilului. Amintiti-va ca micutii vostri invata prin imitatie, preluandu-va reactiile in diverse situatii. Daca devii isteric la cea mai mica “ranire” si copilul va reactiona la fel; daca va simtiti deseori nedreptatiti si nemultumiti si copiii se vor manifesta intocmai.

Desi este de apreciat sensibilitatea unui copil, excesul ii este daunator. Este greu, dar a ramane cerebral si ancorat in realitatea imediata este cea mai buna solutie pentru gestionarea unui copil sensibil.

Copilul “bolnavior sau obosit” – Uneori plansul copilul poate fi intemeiat. Asigurati-va ca micutul nu se confrunta cu o problema de sanatate, ca nu ii este foame si ca a dormit suficient. Aveti, insa, mare grija sa nu faceti un ritual fastuos de “vindecare”, fiindca veti spori sansele de aparitie ulterioara a “falselor simptome”. Ori de cate ori va dori pungasul sa scape de sarcinile neplacute sau sa aibe parte de atentie speciala, va deveni brusc bolnavior sau obosit.

Atitudinea potrivita in fata plansului: Evitati sa oferiti afectiune excesiva pentru a opri plansul, pentru ca in acest fel nu faceti decat sa recompensati plansul si sa alimentati perceptia copilului despre faptul ca scancetul este o solutie. Cel mai bine este sa ignorati “concertul”, sa distrageti atentia copilului dandu-i un rol important, punandu-l sa va ajute cu ceva, apoi recompensati-i comportamentul pozitiv intr-o maniera afectuoasa.

De retinut! La ce acorzi atentie “creste”. In consecinta, sa crestem comportamentele pozitive in ciuda celor negative. A fi mai ferm in fata plansului nu inseamna ca esti un parinte rau, ci dimpotriva, inseamna ca esti un parinte responsabil, care constientizeaza efectul “atentiei” lui pe termen lung.

Psiholog Cristina Nenciu