Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Monthly Archives: May 2013

Idei de jocuri si activitati creative pentru copilul mic (1-3 ani)

     indikidual_01Activitatile creative le arata copiilor o alta perspectiva a realitatii si totodata ii invata fenomene practice ale mediului in care traiesc. Pentru copiii mai marisori de 3 ani este usor sa participe la astfel de activitati concrete, bazate pe reguli minime si expuneri verbale, dar ce ne facem cu mititeii de pana la 3 ani. Piticii nu au prea multa rabdare sa se concentreze, la ei expunerile verbale sunt de cele mai multe ori in zadar si unde mai pui ca exista toate sansele de a vrea sa “mestece” materialele de lucru.

Cu toate acestea, exista si pentru ei activitati stimulative imaginativ, cognitiv si senzorial, activitati pe care le vor indragi de la prima degustare, pardon, incercare. Tot ce trebuie sa faci, este sa te inarmezi cu multa rabdare, un suflet de artist si o artilerie de curatat de dupa.

Pentru ca cei mici sa isi dezvolte imaginatia, este absolut necesar sa renuntati ocazional la jucariile de-a gata si sa le aratati copiilor cate resurse are mediul inconjurator.

stampile inimaStampila inimioara din tubul hartiei igienice

Aveti nevoie de un tub de hartie igienica, pe care il indoiti in interior, pe lung, lipiti cuta cu putin scoci, apoi bagati un capat in acuarele. Gata stampiluta! Secretul acestei metode este ca cel mic sa aiba oportunitatea de a invata ca solutii exista la tot pasul atunci cand ai imaginatie, deci este important ca el sa participe la crearea stampilei, nu doar sa o primeasca. Astfel obisnuit micul intreprinzator, sansele de a deveni o persoana comoda si statornica scad simtitor. Riscul de a avea momente de plictiseala se diminueaza, deoarece va avea o imaginatie bogata care ii va da intotdeauna de lucru.

Explorarea simturilorfaina

Asezati pe masuta un bol cu faina, unul cu malai, altul cu porumb sau fasole, unul cu apa calduta si unul cu gheata si lasati copilul sa se joace cu manutele prin ele. Insotiti-l, explicand in cuvinte simple proprietatile materialelor: caldut, rece, fin, tare, mic, mare etc. Apoi imbinati rand pe rand “ingredientele” pentru a arata micutului ce fenomene se produc: unele se amesteca, altele mai mici se pierd printre cele mai mari, altele se topesc, unele se racesc.

A simti cu manutele lui diferite texturi este o metoda practica prin care copilul descopera diverse senzatii. Este o metoda atat de simpla si atat de plina de invataminte pentru cel mic.

renMicul artist

1. Aveti nevoie de un tricou alb pentru copii, vopsea pentru textile si niste manute si picioruse simpatice de copil. Rezulta un produs tare haios (in imagine aveti un exemplu), fara sa mai vorbim de mandria copilului de a avea un produs creatie proprie.

2. Intindeti pe jos o panza sau o coala mare alba, puneti langa,pict niste acuarele si ustensile dintre cele mai neobisnuite pentru pictat si lasati copilul sa se transpuna intr-un mic Picasso. Ideea este din nou, sa perceapa multitudinea tipurilor de exprimare, astfel incat sa isi dezvolte o gandire flexibila. Va rezulta din opera sa un tablou deosebit, pe care il puteti expune in camera copilului. Exista riscul, ce-i drept, ca ulterior micutul pictor sa vrea sa se catere la el, sa il mai “picteze” putin.

Principala resursa de care ai nevoie atunci cand vrei sa stimulezi imaginatia copilului tau este propria ta imaginatie!

Conflictul intre frati: Cum ii faci sa imparta

 oferire    Cand ai un copil atmosfera din familie este destul de relaxata: toata atentia este directionata spre a-i oferi micutei comori tot ceea ce are nevoie si isi doreste. Insa, cand in familie apare al doilea copil, atmosfera din casa tinde sa se transforme intr-un razboi de cucerire a teritoriului.

Copilul cel mare simte nevoia de autonomie, de independenta si isi doreste sa poata face lucrurile in felul sau si sa poata detine bunurile lui proprii. Pe cand cel mic este ghidat de o puternica si continua curiozitate: trebuie sa exploreze mediul, automat intrand peste spatiul fratiorului mai mare si intotdeauna va fi interesat fix de acel obiect asupra caruia este atent fratele lui.

Bun, am inteles cum functioneaza gandirea copiilor, ce duce in doi timpi si trei miscari la un conflict. Dar ce putem face pentru a aplana conflictul si totodata sa implinim nevoile fiecarui copil?

Nu putem discrimina pe baza varstei, cerandu-i celui mai mare sa renunte la ce are si sa dea celui mai mic, doar pentru ca este mai mic si vrea si el. Si nici invers. Trebuie sa ii invatam sa gaseasca solutii pentru o convietuire placuta, fiindca urmeaza multi ani in care vrand nevrand trebuie sa imparta o viata comuna.

Tinand cont de nevoia copilului mai mare, de a fi autonom si de a fi luat in serios, vorbim cu el din prisma trairilor lui:

  • Arata-i ca il intelegi

“Stiu ca te supara atunci cand fratele tau iti vrea lucrurile. Stiu ca e greu sa imparti.”

  • Ajuta-l sa empatizeze cu cel mic

“El vrea doar sa exploreze si sa se joace cu tine. Este doar curios de ceea ce faci tu, nu vrea sa te supere.”

Aceasta abordare ii arata copilului ca este inteles si il ajuta sa il inteleaga la randul lui pe cel mic. Odata reusit acest lucru, se trece la urmatoarea strategie:

  • Rezolvarea de probleme

Aceasta abilitate de rezolvare a problemelor, prin gasirea de solutii, este de o importanta extrema in vietile noastre si trebuie insusita de timpuriu, din frageda copilarie. Iar situatia pe care ne concentram astazi este perfecta pentru invatarea acestei abilitati.

Invitati copilul mai mare sa gaseasca solutii favorabile pentru atunci cand cel mic ii invadeaza spatiul. Luati-l de manute sau in brate si intrebati-l:

“Ia spune mami, ce solutii crezi ca exista/ ce putem face, pentru ca tu si fratiorul tau sa va intelegeti asupra lucrurilor?” Ajutati-l cu cateva sugestii daca nu stie ce sa spuna: “Oare sa il faci curios de un alt lucru, atunci cand nu vrei sa te deranjeze? , Sa ii cauti ceva asemanator, Sa il ia mami sa ii citeasca o poveste sau Sa ai un timp al tau, sa faci ce doresti, apoi sa ii permiti si lui sa se joace cum vrea cu lucrurile tale?”

Chiar daca solutia nu vine imediat, important este ca acum, copilul are gandirea implicata activ in rezolvarea problemei si cel mai probabil va dori sa o rezolve.

Alte sugestii:

  • Jucariile copilului mai mare, interzise celui mic datorita limitei de varsta, sa poata fi folosite in voie de cel mare, in locurile inaccesibile celui mic: in camera lui, pe masa sau in timp ce mezinul doarme.
  • Ajutati-i sa se distreze impreuna, formand o echipa: sugerati-i celui mai mare sa il ia drept asistent pe cel mic si sa ii dea cate o sarcina de facut sau sa il implice direct in ceea ce face el, fiindu-i ca un profesor.
  • Stabiliti ca regula: Sa nu existe doua refuzuri consecutive. Daca cel mare a refuzat sa ii ofere deja celui mic un lucru, a doua oara trebuie sa gaseasca o solutie astfel incat sa ii poata oferi. Din nou, important este sa se inceapa sa gaseasca solutii si odata obisnuit astfel, lucrurile se vor domoli intre ei.
  • Placerea de a darui se fura de la parinti. Aratati-le prin propriul comportament ca va face placere sa fiti darnici. Orice copil isi doreste sa isi faca parintii mandri, imitandu-i.
  • Dar din dar se face rai! Ajutati-va copilul sa inteleaga ce lucru frumos este sa imparti si sa fii darnic. Inventati povesti pe care sa i le spuneti inainte de culcare, din care sa extraga morale pozitive despre daruirea dintre frati.

Cu o astfel de poveste revenim maine, in cadrul articolului “Idei de jocuri si activitati pentru copii de 2-3 ani.”

Pana atunci, liniste si pace va dorim!

Psiholog Cristina Nenciu

Tipuri de plans la copii si semnificatia lor

uaaa   Fiecare om are la un moment dat rabdarea pusa la incercare de plansetul unui copil. Este necesar un discernamant sanatos pentru a intelege de ce un copil incepe sa scanceasca sau chiar sa aibe crize de plans si mai ales pentru a alege remediul potrivit impotriva acestuia.

La ora actuala exista o sumedenie de teorii si solutii potrivite fiecarui tip de plans. Dar timpul este inamicul numarul unu al tuturor, iar a cere unui parinte sa treaca la fiecare scancet al copilului printr-un proces destul de complex de “observatie-analiza-identificare-asigurare-rezolvare” este deja prea mult. Pentru a va usura munca in “lupta” cu plansul, va expunem o tipologie a plansului pentru a intelege mai bine sursa disconforului emotional al copilului, iar ulterior va vom prezenta modalitatea potrivita de raspuns in fata acestuia, cu aplicabilitate generala.

Copilul “manipulator” – La un moment dat, micutul smecheras s-a lovit cam tare, a inceput sa planga si a primit atentia normal din partea celor apropiati. Dar astazi si-a dat seama cat de mult ii place aceasta atentie si… de ce sa nu aibe parte de ea ma idea? Nu ii convine ceva? Trage puternic aer in piept si incepe concertul. Reactia asteptata din partea parintilor nu intarzie sa apara. Iata cum s-a stabilit mecanismul prin care se conduce o casa.

Copilul “singuratic” – Un copil care are nevoie de atentia parintelui isi va manifesta aceasta necesitate prin plans. Un parinte care este adesea critic sau distant va obtine aceeasi reactie “zgomotoasa” din partea copilului sau. Amintiti-va sa va tineti copilul aproape, sa va interesati constant de ceea ce face si simte si permiteti-i sa va ajute de cate ori este posibil. Asigurati-va ca incurajarile sunt cu mult mai predominante decat criticile.

Copilul “sensibil” – Toti copiii sunt diferiti si intr-adevar unii sunt mai sensibili decat altii. Din pacate, aceasta hipersensibilitate este alimentata de catre parinti, prin reactii exagerate de grija si atentie la cele mai minore “accidente” sau prin compatimire si simpatie hiperbolica la cea mai usoara neplacere a copilului. Amintiti-va ca micutii vostri invata prin imitatie, preluandu-va reactiile in diverse situatii. Daca devii isteric la cea mai mica “ranire” si copilul va reactiona la fel; daca va simtiti deseori nedreptatiti si nemultumiti si copiii se vor manifesta intocmai.

Desi este de apreciat sensibilitatea unui copil, excesul ii este daunator. Este greu, dar a ramane cerebral si ancorat in realitatea imediata este cea mai buna solutie pentru gestionarea unui copil sensibil.

Copilul “bolnavior sau obosit” – Uneori plansul copilul poate fi intemeiat. Asigurati-va ca micutul nu se confrunta cu o problema de sanatate, ca nu ii este foame si ca a dormit suficient. Aveti, insa, mare grija sa nu faceti un ritual fastuos de “vindecare”, fiindca veti spori sansele de aparitie ulterioara a “falselor simptome”. Ori de cate ori va dori pungasul sa scape de sarcinile neplacute sau sa aibe parte de atentie speciala, va deveni brusc bolnavior sau obosit.

Atitudinea potrivita in fata plansului: Evitati sa oferiti afectiune excesiva pentru a opri plansul, pentru ca in acest fel nu faceti decat sa recompensati plansul si sa alimentati perceptia copilului despre faptul ca scancetul este o solutie. Cel mai bine este sa ignorati “concertul”, sa distrageti atentia copilului dandu-i un rol important, punandu-l sa va ajute cu ceva, apoi recompensati-i comportamentul pozitiv intr-o maniera afectuoasa.

De retinut! La ce acorzi atentie “creste”. In consecinta, sa crestem comportamentele pozitive in ciuda celor negative. A fi mai ferm in fata plansului nu inseamna ca esti un parinte rau, ci dimpotriva, inseamna ca esti un parinte responsabil, care constientizeaza efectul “atentiei” lui pe termen lung.

Psiholog Cristina Nenciu

La multi ani tuturor taticilor!

tata     Este de neinlocuit rolul tatalui in sanul familiei, dar ce-i drept, a fost cam neglijat din punct de vedere al celebrarii lui asa cum se cuvine. Iata ca totusi, inca de acum 3 ani, s-a hotarat sa existe si o zi oficiala a lor, a taticilor de pretutindeni, o zi in care sa le aducem multumirile binemeritate pentru tot ceea ce inseamna ei.

Aceasta zi nu are o data fixa, ci se sarbatoreste in fiecare a doua duminica a lunii mai. Prin urmare, uitandu-ne in calendar, astazi este Ziua Tatalui.

Cu aceasta ocazie, uram si noi tuturor taticilor “La multi ani, sa va dea Bunul Dumnezeu putere si multumire!”

Mai jos puteti urmari cateva imagini sugestive despre ceea ce inseamna bucuria din sufletul unui copil atunci cand isi vede tatal:

„Ascultator” de la trei luni

     S-a dovedit că lectura are efecte benefice asupra copiilor încă de la vârsta de 3 luni.

Este atât de plăcut să îi asculţi pe tati sau pe mami spunând o poveste, să le auzi vocea atât de reconfortantă şi de stimulantă…

De altfel, se remarcă foarte devreme curiozitatea de care copiii dau dovadă la descoperirea cărţilor-obiecte, a cărţilor de baie, a cărţilor de jucărie sau a ceea ce numim „cărţi pentru copii”, care sunt pline de culori, de texturi şi de forme incitante.

Părinţii pot deci să profite de această fascinaţie pentru a începe să le spună poveşti încă de când sunt foarte mici, chiar şi de la 3 sau 6 luni.

De fapt, cu cât copilul este pus în contact mai devreme cu cărţile, cu atât le va percepe ca făcând parte dintre jucăriile sale obisnuite şi îşi va dori să le descopere.

 

Cum iti ghidezi copilul spre excelenta?

genial     Ca parinte ai visul suprem de a-ti vedea copilul realizat profesional si fericit pe plan personal. Iar pana acolo stii prea bine ca ai un rol extrem de important in conturarea profilului de viitor adult al copilului tau. Practic, fiecare zi este plina de decizii pe care tu le iei in dorinta de a asigura un viitor linistit puiului tau. Stii oare ce ajuta cu adevarat copilul sa exceleze?

1. Crede il el

Nu exista semn de indoiala asupra puterii credintei cuiva in tine. De cate ori nu ati auzit persoane celebre aducand multumiri celor care au crezut in ei? Credinta cuiva in capacitatile tale este un mobilizator extraordinar. Iti da sentimentul de valoare, iti imbunatateste imaginea de sine si te ajuta sa mergi mai departe cand dai de greu. De ce sa nu fii chiar tu cel caruia copilul tau ii va multumi mai tarziu pentru ca a crezut in el si i-a dat puterea pe care nu credea ca o are?

2. Impinge-l de la spate, nu il trage dupa tine

Uneori e bine ca parintele sa isi reevalueze telurile stabilite copilului sau. In primul rand, sa inteleaga ca nu el este cel care ii stabileste telurile, ci doar isi sustine copilul in gasirea si atingerea lor. Iar in al doilea rand, trebuie identificat nevoile cui sunt satisfacute la momentul atingerii telurilor copilului: ale parintelui sau ale copilului.

Aici intra in discutie diferentierea parintelui narcisic de cel non-narcisic.

Parintele narcisic isi va trage copilul dupa el, scopul acestuia fiind obtinerea faimei prin intermediul copilului. Aici, principalele nevoi de indeplinit sunt cele ale parintelui. Bineinteles, copilul are are si el beneficiile lui secundare, insa evolutia lui nu va avea consistenta, iar atunci cand nu va mai avea sustinerea parintelui, va suferi un dezechilibru ce va duce la irosirea intregului efor depus pana atunci.

Pe cand parintele non-narcisic isi ajuta, isi intelege si isi sustine copilul de-a lungul drumului spre succes. Acest parinte isi impinge copilul de la spate, dandu-i impulsul necesar atunci cand se impotmoleste, lasandu-se pe el in spate in timp ce admira cum copilul sau prinde aripi.

3. Persistenta si secretul recompenselor

Einstein spunea: “Nu este vorba ca sunt atat de destept, ci doar ca analizez problemele mai mult.”

Pentru cei care cauta maretia, pentru ei sau pentru copiii lor, la final persistenta este cea care face diferenta distre mediocritate si succes.

Cat despre sistemul de recompensare atat de imbratisat de catre parinti, trebuie avut in vedere urmatorul fapt:  o persoana care creste obtinand recompense frecvente nu va persista, deoarece va renunta atunci cand recompensele vor disparea.

Recompensa vizata pe calea succesului este de regula scopul final.

Acest lucru nu inseamna ca nu trebuie sa va bucurati sau sa nu va rasplatiti copiii atunci cand au realizari frumoase, ba dimpotriva. Important este ceea ce transmiteti prin felul in care va recompensati copilul.

4. Arata-i ca esti mandru de el

Cei mai multi dintre copii isi dedica viata demonstrarii parintilor ca au de ce sa fie mandri de ei. Ori acest lucru, pe langa faptul ca este anxiogen si incarcat de tensiuni, abate de multe ori copilul de la un alt drum mult mai productiv. Copilul trebuie sa fie constient de faptul ca parintii lui sunt mandri de el. Asa ca nu ezitati sa aratati copilului de timpuriu ca sunteti mandri de realizarile lui si de ceea ce este el. Iar tot ceea ce trebuie sa demonstreze este ca poate fi fericit si implinit. Sprijinul parintilor este neconditionat.

     Calea spre success este deschisa tuturor copiilor. Iar cei care o deschid sunt cei mai adesea parintii. Ulterior, prin ceea ce transmit copiilor, prin cum ii fac sa se simta, parintii le traseaza directia de urmat.

“Nu ceea ce faci tu pentru copilul tau, ci ceea ce il inveti sa faca singur pentru el, il va face un om de success.” – Ann Landers

Psiholog Cristina Nenciu

Ce este angoasa de la 8 luni

Copilul tău atât de zâmbitor şi de sociabil manifestă subit, pe la 8 luni, o nelinişte, chiar o teamă iraţională în faţa unui chip necunoscut sau puţin familiar? Începe să plângă când îl laşi singur, chiar şi pentru câteva momente, sau atunci când o altă persoană îndrăzneşte să îl ia în braţe? Nu te speria, această fază este perfect normală: este angoasa de la 8 luni sau angoasa separării. Trebuie să precizăm că această fază se distinge de anxietatea separării, pe care unii copii o pot trăi mult după ce au trecut de 8 luni.

Angoasa separării este o nelinişte bruscă de a nu fi despărţit de mamă, şi se datorează descoperirii de către copil a propriei individualităţi. Pe când înainte se afla în simbioză sau în perioada fuzională cu mama, îşi dă seama dintr-odată că este o persoană distinctă, că „există” şi că este diferit de mama sa.

Începe de asemenea să înţeleagă că mama poate să plece, să îl părăsească şi nu înţelege că ea nu a dispărut de tot doar pentru că nu se află în câmpul său vizual. Devine prin urmare foarte anxios, fapt ce explică numeroasele reacţii de nelinişte şi de supărare în absenţa acesteia. Toţi copiii trec prin această angoasă „sănătoasă”.

Ea este normală şi chiar de dorit. Este o fază de tranziţie esenţială pentru buna dezvoltare a copilului.

 

Si cel mai important….

Apelati la ajutorul unui specialist daca este nevoie. Trebuie sa intelegeti si sa acceptati ca anumite situatii grave de impas pot justifica apelul la un ajutor specializat (psiholog, medic, asistenta etc.).

– pentru depresia post-natala

– bebelusii hipersensibili si foarte dificili, greu de potolit;

– situatiile de criza in cuplu (conflicte, dificultati de adaptare).

Se impune asadar sa deveniti constienti ca rolul de parinte consta in primul rand in a fi la dispozitia copilului, in a raspunde la nevoile acestuia, dar, mai ales, in a va acorda timp pentru a va adapta.

Trebuie sa intelegeti ca nu deveniti parinti peste noapte. Ca in orice noua deprindere formata, exista momente agreabile si momente mai dificile. Este indicat sa va ocupati de fiecare lucru la timpul lui si sa profitati din plin de micile bucurii pe care vi le aduce acest rol nou, un rol cu care trebuie sa va acomodati incetul cu incetul.

Continuarea:  Cateva trucuri psihologice…


Manifestari de anxietate la varsta 15-30 luni

Un bebelus in varsta de 15-30 luni isi manifesta protestul prin urmatoarele simtome: plange, tipa,cauta parintii din priviri, respinge contactul cu persoane straine, ciupeste, musca, incearca sa fuga.

Acestea sunt primele simtome apoi intervine: Disperare care se manifesta prin: inactivitate, neinteresat de mediu, necomunicativ, regresie a achizitiilor psihomotorii, biberon, enurezis, refuzul alimentatiei

Si ila final: Detasare incepe sa prez interes fata de mediu, relatii superficiale cu strainii, pare fericit….