Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Monthly Archives: April 2013

Anatomia unei casnicii fericite

cuplu    Satisfactia maritala sau divortul nu tin de noroc sau de soarta, cum ar spune unii, ci sunt fenomene inalt predictibile. In cadrul consilierii de cuplu, un bun psiholog poate identifica cu usurinta rata de succes al unui mariaj. Dr. John Gottman, cel mai renumit cercetator la ora actuala in domeniul mariajului si a parentalitatii, ne ajuta sa intelegem ca relatiile intime puternice se bazeaza pe urmatorii patru factori importanti: Prietenia, Intimitatea emotionala, Stilul conflictual si Visele impartasite.

Atunci cand casnicia este bazata pe prietenie, te bucuri de compania partenerului si il admiri pentru ceea ce este. Timpul petrecut impreuna este unul placut si distractive. Cooperati bine in negocierea sarcinilor zilnice, pentru ca va leaga sentimente de corectitudine si respect.

Dar prietenia fara intimitate emotionala duce la o convietuire asemanatoare celei cu un “coleg de camera” sau atunci cand sunt copii implicati, sunteti parteneri intr-o aventura a responsabilitatilor de parinte. Este, bineinteles, o aventura implinitoare pentru rolurile de parinti, dar nu sustine un mariaj fericit. Intimitatea emotionala implica o conectare zilnica sau saptamanala la un nivel mult mai profund. Impartasirea reciproca a trairilor si consolidarea atractiei sunt indici de sanatate emotionala. Iar un procent de 15-20% din intimitatea emotionala depinde de intimitatea sexuala.

Conflictele maritale sunt cele care umbresc fericirea unei casnicii. Dar nu ele in sine duc la separare sau divort, ci stilurile conflictuale adoptate de parteneri. Conflictele sunt prezente in orice casnicie. Am fi absurzi sa nu recunoastem acest lucru. Iar secretul unui mariaj functional consta tocmai in a sti cum sa depasim aceste piedici. Inchiderea in sine, criticile, atacurile, defensive, mandria sau injuriile sunt caracteristicile acelor stiluri conflictuale care mai devreme sau mai tarziu vor duce la destramarea cuplului.

In cele din urma, visele impartasite iau forma lipiciului ce incheaga si dau directia potrivita de-a lungul anilor unei casnicii. Visele si telurile impartasite ne inspira in crearea unui orizont comun. Acest lucru nu presupune renuntarea la propriile vise, ci pe alocuri sa facem ca aceste vise sa se intersecteze cu ale partenerului, pentru ca dorinta si pasiunea din cadrul casniciei sa dureze o viata.

A intretine o casnicie durabila, functionala si fericita nu este deloc un lucru usor. Iar a astepta ca aceasta sa mearga de la sine este din start un pas gresit. Ca partener ai datoria de a te devota si a-ti folosi toate resursele pentru a crea armonie in caminul tau. Acum stii de unde sa incepi, asa ca nu uita: prietenie, intimitate emotionala, stil conflictual si vise comune!

Psiholog Cristina Nenciu

Ce inseamna sa fii parinte

generatii

Cum pot fi maine…

cum pot fi maine

Esti cel mai minunat copil

Increderea copilului in fortele lui este dictata de increderea pe care parintele i-o acorda.

de unde oare

E timpul sa stam pe burtica

cats   Din moment ce bebelusii dorm pe spate, pentru a avea parte de un somn sigur, prevenindu-se astfel riscul sufocarii, ei au nevoie sa petreaca o parte din timpul cat sunt treji pe burtica, pentru  a se putea dezvolta fizic si mental corect.

Beneficiile statului pe burtica

– Aceasta pozitie ofera micutului sansa de a-si exersa ridicarea capsorului, lucru ce duce la fortificarea gatului si a muschilor spatelui;

– Fiind capabil sa isi miste capul se reduce semnificativ riscul de sufocare, pentru ca bebe poate, datorita acestui exercitiu, sa se indeparteze de ceea ce ii blocheaza aerul;

– Muschii puternici permit bebelusului mai tarziu sa se rostogoleasca, sa stea in sezut, sa se tarasca sau sa mearga de-a busilea cu o mai mare usurinta;

– Statul pe stomacel ii ofera micutului o alta perspectiva, mai concreta, asupra lumii ce il inconjoara;

– Petrecand timp pe burtica ajuta de asemenea la dezvoltarea armonioasa a craniului bebelusului, evitand formarea unor zone plate ale spatelui capsorului;

– Si bineinteles, acest exercitiu, va ofera cateva clipe bune de distractie sanatoasa impreuna cu micuta voastra comoara.

Cand poate bebe sa inceapa sa stea pe burtica?

In unele cazuri, se poate imediat dupa nastere, dar cel mai adesea in preajma implinirii primei luni de viata. In primele saptamani poate fi inconfortabil pentru bebe sa stea pe burtica, din cauza bontului ombilical. Puteti incerca, totusi, iar daca observati ca bebelusului ii face placere, va puteti juca in siguranta cu el in aceasta pozitie. Stiu, multi parinti abia se incumeta sa il miste si sa il ridice, de teama sa nu pateasca ceva, dar nu va faceti griji, este perfect sigur pentru micut. Veti fi surprinsi ca pana si nou-nascutul isi poate misca capsorul intr-o parte si in cealalta.

Asteptati sa treaca cel putin o ora dupa ce micutul a mancat, atat pentru confortul lui, cat si pentru al parintilor, care in acest caz ar avea o suprafata in plus de curatat. In acest timp de relaxare dupa masa, bebelusul oricum va avea parte de momentul lui pe burtica, chiar daca este vertical, fiind tinut in brate pentru a eructa aerul inghitit in timpul mesei.

Aveti grija ca atunci cand bebe este cu fata in jos sa ii asigurati o suprafata pe care sta, neteda si plata.

Nu uitati: Niciodata nu lasati bebelusul sa doarma in aceasta pozitie, pentru ca si o singura data poate fi periculoasa pentru siguranta micutului.

Cat de frecvent si cat de mult poate sta bebe pe burtica?

Limita o stabileste bebelusul. Este recomandat sa incepeti sa il asezati o data pe zi pe burtica si sa il lasati cat ii face placer – pot fi 15 secunde sau 15 minute. Daca da sa planga, ridicati-l imediat, nu il fortati.

Unii bebelusi opun rezistenta acestui exercitiu, deoarece nu au un bun control motor si le este greu sa isi ridice capul. Insa, cert este ca, cu cat exerseaza mai mult, cu atat incepe sa le placa mai mult. Pentru a face lucrurile mai usoare, asezati o pernuta sub pieptul bebelusului, pentru a-i oferi o pozitie inclinata mult mai confortabila.

Distractie pe burtica

  • Cel mai bine este ca primele dati, intorsul pe burtica sa se faca prin joaca: In timp ce bebe sta pe spate, va puteti juca cu el, suflandu-i pe burtica sau pupandu-i burtica, apoi il intoarceti cu fata in jos si repetati miscarile pe spatele lui. O reala placere atat pentru bebe cat si pentru parinte;
  • Incurajati copilul sa se uite in sus in timp ce ii cantata sau vorbiti de-asupra capului;
  • Incepand cu 2 luni, mami, tati, asezati-l pe bebe jos, pe burtica, pe o paturica, iar voi asezati-va in fata lui in aceeasi pozitie ca el si aratati-i cum se face: cantati, suflati aer cald spre el si scoateti diverse sunete pentru a-l tenta sa miste capul cat mai des pentru a descoperi de unde vin sunetele si faceti diverse miscari cu mainile si capul pentru ca cel mic sa va imite;
  • Asezati obiecte care ii atrag atentia pe langa el, astfel incat sa vrea sa le apuce. Acest exercitiu duce la deprinderea miscarilor ce mai tarziu vor initia deplasarea.

Desi nu este suficient promovat, acest exercitiu simplu pentru bebelusi este de o mare importanta pentru mobilitatea lor. Fiecare parinte deja a oferit acest exercitiu benefic, fara a realiza, in momentele in care isi tine micutul pe piept in timp ce sta intins in pat. Asadar, stiti deja cata placere ii face piticului sa stea in acesta pozitie.

Spor la joaca!

Psiholog Cristina Nenciu

Pa-pa scutece, bun venit olita!

olita    Trecerea de la scutece la olita poate face un parinte sa devina foarte anxios, pentru ca nu este sigur daca felul in care abordeaza “problema” este inteles cum trebuie de catre copil. Teorii ale olitei exista cu zecile, insa tot ce trebuie retinut este ca acest proces nu reprezinta o arta, ci o achizitie in dezvoltarea copilului, precum mersul. Si cum pentru acesta din urma nu faci decat sa fii acolo pentru copilul tau, sa il sprijini, sa il indrumi, sa te bucuri alaturi de el la fiecare pas si sa il ajuti cat poti sa nu aibe “accidente”, acelasi lucru este valabil si in cazul olitei.

Daca te intrebi la ce varsta este indicat sa renunti la scutece, afla ca limitele de varsta sunt destul de distantate: 8 luni – 4 ani. Cei mai multi copii, insa, incep sa foloseasca olita pe la 2 ani – 2 ani jumate. Iar ca durata de timp in deprinderea olitei, in momentul in care copilul este pregatit pentru trecere, intregul proces poate fi dobandit intr-o saptamana – doua.

Cum incepi sa pregatesti copilul pentru olita:

  1. Atunci cand tu, ca parinte, incepi sa te intrebi daca micutul tau este pregatit sa foloseasca olita este momentul sa faci primul pas important in aceasta directie: Scoate olita si introdu-o in mediul familiar al copilului. Nu te astepta sa fie folosita! In aceasta etapa este important pentru copil sa se acomodeze cu ea, sa o perceapa ca pe un obiect familiar. Gandeste-te ca pana acum scutecele au fost cele pe care l-ai incurajat sa le foloseasca, iar daca i-ai cere brusc sa renunte la ele si sa foloseasca olita, un obiect nou si necunoscut, ii poti crea copilului un mare sentiment de frustrare si de nedumerire. In  momentul in care va percepe olita ca normalitate in viata lui, sunt toate sansele sa vrea sa o si foloseasca. Foarte important este ca olita sa nu permita copilului sa transforme momentul folosirii ei in unul de joaca, astfel ca este indicat sa va achizitionati o olita cat mai simpla, fara desene, butoane, luminite si alti distractori. Nu uitati ca olita face doar trecerea de la scutece la toaleta normala.
  2. Vei sti ca puiul tau este pregatit sa renunte la scutece atunci cand:
  • “Iesirile” au un orar in mare parte regulat;
  • Copilul stie sa urmeze indicatii;
  • Scutecele incep sa ramana uscate in timpul somnului si timp de 2-3 ore in timpul zilei;
  • Copilul poate spune atunci cand are nevoie sa mearga la baie;
  • Arata curiozitate despre ce se intampla la baie;
  • Vrea sa imite adultii in ceea ce priveste independent in ale toaletei;
  • Isi poate da singur pantalonasii jos.

 Nu exista secrete despre cum si ce trebuie sa faci pentru a-ti invata copilul sa foloseasca olita peste noapte. Ca pentru fiecare lucru nou invatat iti trebuie multa rabdare, disponibilitate si increderea ca numai tu ca parinte iti cunosti cel mai bine copilul si stii ce il ajuta in a face progrese.

Psiholog Cristina Nenciu

10 situatii in care copiii invata

fitness bebeCat este mic, pentru copil, orice experienta traita reprezinta un context de invatare. Acestea sunt principalele 10 situatii din care micutii extrag invataminte si pe care este bine sa le observam, pentru a contura un mediu cat mai sanatos de invatare.

1. Joaca

Inauntru sau afara, singur sau impreuna cu altii, in liniste sau zgomotos, joaca permite copiilor sa descopere lucruri, sa isi incerce si sa practice diverse idei si abilitati, sa isi asume riscuri, sa exploreze sentimente, sa invete din greseli, sa preia controlul si sa gandeasca creativ. Joaca este un centru important al invatarii pentru cei mici.

2.Fiind cu alte persoane

Precum si dezvoltarea securitatii emotionale si a abilitatilor sociale, a fi cu alte persoane – alti copii sau adulti – stimuleaza ideile si implicarea ce conduc spre invatare.

3. Fiind activi

Copiii au nevoie sa se miste si sa invete si sa isi aminteasca lucrurile prin intermediul experientelor traite activ. Sedentarismul este principalul inamic in invatarea copiilor mici.

4. Explorand lucruri si experiente noi

Curiozitatea profunda a copiilor ii indeamna pe acestia sa isi foloseasca toate simturile in a explora “cu mainile goale” mediul ce ii inconjoara si apoi sa puna toate informatiile laolalta in capsoarele lor, spre a-si forma idei si a da propriul sens lumii in care traiesc.

5. Vorbind cu ei-insisi

Unii copii obisnuiesc sa se foloseasca de auto-exprimare pentru a-si clarifica gandurile, a-si reglementa activitatile, a prelua roluri imaginare sau pentru a-si repeta abilitatile.

6. Comunicand cu cineva care ii asculta

Chiar inainte de a fi capabili sa se exprime in cuvinte, copiii sunt dornici sa isi impartaseasca ideile prin sunete, gesturi si limbaj corporal. Comunicarea ii ajuta pe copii sa inteleaga ceea ce traiesc. Este important ca ei sa aibe sansa de a-si exprima propriile idei, precum si de a avea parte de conversatii prin intermediul carora sa auda ideile altor oameni, extinzandu-si asfel limitele gandirii si intelegand ca limbajul este o sursa se invatare.

7. Intalnind provocari fizice si mentale

Atunci cand copilul incerca sa isi dea seama ce are de facut, cand incerca din greu si este perseverant in gasirea solutiilor, cand se gandeste la ce este mai bine pentru el, in acele momente are de a face cu oportunitati care il invata cum sa isi dezvolte intelegerea reala. Aceste provocari pot aparea in joc sau in activitatile planificate de zi cu zi.

8. Prin imitatie

Copiii pot deprinde abilitati prin observarea si imitarea celorlalti. Adultii, colegii sau copiii din parc pot fi modele directe de instruire sau ghidare in invatarea celor mici.

9. Practicand, repetand, aplicand aptitudinile

Repetand cele invatate in activitati similar sau in context noi ii ajuta pe copii sa devina adevarati maestri, sa se bucure de propria lor experienta si sa isi consolodeze aptitudinile.

10. Prin distractie

Prin ras si bunadispozitie copilul este cel mai dispus sa asimileze informatii noi. Oricat de capricios ar fi un copil, mediul ludic in ofera contextul ideal de invatare, transformand chiar si activitatile plictisitoare si riguroase in unele jucause.

Spor la invatat, micutilor!

Psiholog Cristina Nenciu

Probleme de concentrare: La ce le zboara gandul copiilor?

atentie “Vorbesti cu peretii” sau “ii intra pe o ureche si ii iese pe cealalta”, de cate ori nu s-a intamplat sa te simti astfel in momentele in care incercai sa ii comunici ceva copilului tau? Astazi ne vom schimba tactica de abordare a lipsei de atentie a copiilor.

Ceea ce trebuie numaidecat sa evitam in incercarea de a-i face pe copii sa fie atenti este sa le atragem atentia intr-o maniera critica sau sa transformam acea clipa intr-un moment jenant pentru ei. In urma acestei maniere de abordare nu reusim decat sa ii deconcentram si mai mult. Cine mai poate acorda atentie actiunilor intreprinse atunci cand este suparat?

Micutii nazdravani au nevoie ca tu sa intelegi ca in acele clipe in care tu crezi ca ei nu se concentreaza, ei chiar se concentreaza, dar in alta directie decat cea in care ai vrea tu. Intelegand acest aspect, ne ramane doar sa profitam de energia lor de concentrare din directia de interes pentru ei si sa o orientam spre actiunea asupra careia ei trebuie, la acel moment, sa fie atenti.

  1. Uneori copii nu sunt atenti datorita faptului ca nu au incredere in abilitatile lor. Teama de a esua sau de a se face de ras il indeamna pe copil sa renunte la a incerca sa mai depuna vreun efort in sensul atentiei. Astfel el isi va salva demnitatea spunandu-si “Am esuat pentru ca nici macar nu am incercat.” Pentru a ajuta un copil aflat in aceasta situatie ii puteti canaliza entuziasmul fata de un erou preferat, spre exemplu Spiderman, spunandu-i sa se prefaca a fi aceasta: sa mearga si sa vorbeasca precum el. Punandu-se in pielea personajului, copilul va experimenta increderea de care eroul da dovada, i se va ridica moralul si se va putea dedica sarcinilor avute, avand un fundament de incredere in sine.
  2. Atunci cand copilul are o dizabilitate si traieste emotii contradictorii fata de capacitatile lui, lucru ce ulterior duce la renuntarea implicarii lui in anumite sarcini, puteti apela din nou cu incredere la eroul preferat. Puneti copilul sa isi imagineze cum ar fi daca, Harry Potter spre exemplu, s-ar fi dat batut si nu s-ar fi luptat cu toate obstacolele pe care le-a depasit. Ambitia copilului poate fi usor stimulata prin punerea in aceeasi categorie cu eroii lui preferati, avand in acel moment sentimentul ca si el este o persoana deosebita, cu puteri deosebite.
  3. Observa la ce acorda atentie copilul tau atunci cand nu se concentreaza la ceea ce ii ceri si apreciaza-l pentru ce i-a starnit interesul. Spre exemplu in timpul temelor, tu ajungi sa citesti singur cerintele, iar copilul este acaparat de stirile sportive de la televizor. Admira-l pentru interesul acordat sportului, pentru faptul ca apreciaza miscarea si efortul depus de sportivi, iar prin cuvintele tale de lauda nu faci decat sa ii redirectionezi atentia spre tine si spre actiunea intreprinsa de voi.

Important este sa iti observi copilul si sa fii constient cat poti de ceea ce traieste el in diverse momente. Sa fii atent la ce este el atent, reprezinta principala strategie. In acest fel ajungi sa il cunoasti si sa ii intelegi manifestarile. Principiile de baza ale schimbarii constau in mentinerea unei perspective pozitive asupra copilului tau si rezonarea la acelasi nivel cu el. Prin sustinerea si valorizarea centrelor lui de interes poti transforma deficitele copilului in puncte forte.

Psiholog Cristina Nenciu

Tratamentul gratuit si sigur pentru sanatatea copilului tau

natura     Iti amintesti cand erai mic si te jucai pe afara pana erai chemat de mama la masa? Copii din ziua de azi probabil nu vor mai avea astfel de amintiri. Joaca afara, in aer liber este din pacate deja depasita. Activitatile recreative au loc acum in interior, in fata electronicelor sau in spatii special amenajate pentru copii.

Aceasta schimbare isi spune cuvantul in fata starii de sanatate atat fizica, cat si psihica si emotionala a copilului. Numeroase studii s-au facut in aceasta directie, pentru a se identifica factorii contribuabili la cresterea numarului de afectiuni existente in randul noilor generatii, iar privarea de miscare in aer liber se pare ca este unul din acesti factori.

Aerul naturii, fie el si cel din parc sau din fata blocului isi aduce aportul pozitiv in bunastarea organsimului copilului. Conectarea micutilor cu acest mediu natural are urmatoarele efecte pozitive:

  • Jocul in aer liber imbunatateste conditia fizica si construieste un organism activ si sanatos, avand un impact serios in combaterea afectiunilor digestive si endocrinologice, cauzatoare de probleme de greutate;
  • Petrecerea timpului in natura creste nivelul Vitaminei D, ajutand astfel protectia copilului fata de viitoare afectiuni ale oaselor, boli cardiace, diabet si alte probleme de sanatate;
  • Diversitatea stimulilor din mediu ofera ocazia copilului de a-si antrena mintea intr-un mod dinamic-sanatos. Afara se va lovi de diverse situatii ce il vor provoca in luarea deciziilor, in rezolvarea a diferite sarcini, va avea sansa de a-si antrena gandirea creativa, multe beneficii pe plan cognitiv care intr-un spatiu static sunt de multe ori neglijate;
  • Desfasurarea activitatilor afara imbunatateste vederea la distanta si reduce riscul de miopie;
  • Expunerea la mediul natural are reale efecte pozitive in cazul copiilor cu tulburari de atentie si concentrare;
  • Nivelul stresului copiilor scade imediat la contactul cu mediul natural;
  • Jocul prin miscare libera ajuta la dezvoltarea emotionala sanatoasa, combatand efectul stilului de viata agitat ce duce deseori la depresie sau anxietate;
  • Afara copii vor gasi intotdeauna parteneri de joaca, cladindu-si astfel noi prietenii si dezvoltandu-si abilitatile sociale.

Atunci cand aveti oportunitatea, implicati-va alaturi de copii in ajutarea la refacerea sanatatii naturii. Trairea sentimentului unic de mandrie dat de implinirea unei fapte bune si extreme de utile pentru mediul in care traieste il va ajuta in dezvoltarea sa ca persoana responsabila fata de ceea ce il inconjoara.

Asociatia Familie Sanatoasa, prin proiectul Mic si Ecologist si-a propus sa faca reala aceasta oportunitate pentru copii. Luna aceasta mii de copilasi vor reda viata celei de-a IV-a paduri din cadrul acestui proiect. – Mai multe detalii AICI.

Sa constientizam autismul!

autism“Nu sunt o categorie … sunt eu!”

“Autismul nu este o eroare de proces, ci doar un alt sistem de operare.”

“Austismul nu este o tragedie, ignoranta este!”

“Priveste dincolo de autism si vei descoperi o persoana speciala.”

“Doar pentru ca nu vorbesc, nu inseamna ca nu am multe de spus.”

“Voi radeti de mine pentru ca sunt diferit, eu rad de voi pentru ca sunteti toti la fel.”

“Mi s-a dat aceasta viata pentru ca sunt indeajuns de puternic sa o traiesc.”

 

Cum iti disciplinezi copilul

disciplina     Termenul disciplina inseamna a impartasi cunostinte si competente – a invata. In ciuda acestui aspect, de cele mai multe ori disciplina este asociata cu pedeapsa si controlul. Pentru multi parinti, a oferi o disciplina adecvata creeaza multa confuzie, deoarece nu se cunosc cele mai potrivite modalitati de a seta limitele si de a intari autocontrolul copiilor.

O buna disciplina are intotdeauna ca rezultat un copil fericit si eficient. Parintele trebuie sa fie constient de faptul ca educatia oferita de el trebuie sa puna bazele formarii autodisciplinei copilului. Modalitatea cea mai eficienta de realizare a acestui proces se refera la a invata si a ghida copilul, nu la a-l forta sa se supuna.

Scopul disciplinei este acela de a cladi comportamente potrivite si acceptate ale copilului si de a creste un tanar matur emotional.

Fundamentul disciplinei este respectul. Copilul trebuie sa fie capabil sa respecte autoritatea parintelui si drepturile celor din jur. Inconsistenta in aplicarea disciplinei si atitudinea dura sau umilitoare a parintilor nu vor avea niciodata un astfel de rezultat.

A oferi directii precise de urmat spre disciplinarea cu succes a copiilor inseamna a urmari scopul fara a tine cont de nevoile celui aflat in proces, mai exact ale copilului. Nu exista tipare standard de actiune pe care orice parinte trebuie sa le urmeze, ci fiecare parinte trebuie sa isi cunoasca copilul, actionand in consecinta cu nevoile acestuia.

Pentru a va facilita procesul, trebuie sa tineti cont de urmatoarele aspecte:

  • Cu cat este mai mic copilul, organizeaza-i timpul eficient, astfel incat el sa stie ce il asteapta, reducand in acest fel crizele si momentele de frustrare;
  • Invata-l sa fie asertiv. Sa vorbeasca la persoana I, exprimandu-si ceea ce simte, pentru ca tu sa stii care este nevoia lui, evitand astfel sa il expui unor situatii frustrante pentru el;
  • Evita predicile! Copiii nu au capacitatea de a avea rabdare in intelegerea moralelor din spatele teoriilor expuse de adulti. Ei invata din consecinte (a nu se intelege forme de agresivitate fizica sau verbala);
  • Nu uita de motivatie! Nu va puteti astepta la rezultate remarcabile din partea copilului, daca acesta nu este motivat in actiunile sale. Motivatia poate consta si in simplul raspuns afectiv la parintelui la momentul reusitei copilului;
  • Asculta-l, empatizeaza si nu actiona in locul lui. Sprijina-l in gasirea propriilor solutii.

“Nu te poţi mândri cu o disciplină care vorbeşte numai despre ceea ce n-ai voie să faci. Te poţi mândri cu o disciplină care duce undeva, care îi cere omului ceva mai mult decât stăpânire. Acesta este scopul educaţiei.” –  A.S. Makarenko

Psiholog Cristina Nenciu