Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Stilul parental decide viitorul copilului tau

stil parental     In randul copiilor vei auzi de multe ori aprecieri la adresa parintilor lor: “ Parintii tai sunt super!” sau “ Parintii lui X sunt atat de…”. Ce inseamna, de fapt, pentru un copil ca un parinte este “super” sau dimpotriva, este “rau”? In mare parte, aceste aprecieri sunt facute pe baza permisivitatii parintilor. Cu cat copilului ii sunt permise mai multe lucruri, cu atat este invidiat de colegii si prietenii lui pentru parintii “de treaba” pe care ii are. Iar copiii ai caror parinti sunt mai exigenti din punct de vedere al regulilor stabilite sunt deseori compatimiti sau chiar luati in deradere de ceilalti copii. Ajuta-ti copilul sa inteleaga rolul tau ca parinte si argumenteaza-ti deciziile luate, pentru ca el sa poata aprecia just dimensiunile actiunilor intreprinse.

Interesant este ca stilul parental adoptat de parinti contureaza profilul de viitor adult al copilului. Stilul parental se refera la strategiile pe care parintele le abordeaza in cresterea si educarea copilului sau. Cele mai importante dimensiuni in care stilul parental isi pune amprenta, avand un impact puternic asupra dezvoltarii copilului sunt: strategiile de disciplinare, continerea (caldura suportiva/securizanta din mediul familial) si afectiunea, stilurile de comunicare si asteptarile legate de maturitate si control.

In continuare gasiti cele mai frecvente patru stiluri parentale si impactul lor asupra dezvoltarii copiilor:

Parintele autoritar

Acest parinte stabileste reguli stricte pe care copilul trebuie sa le urmeze. Nerespectarea regulilor duce adesea la pedepsirea copilului. Parintele autoritar este acel gen de parinte care isi argumenteaza deciziile prin “fiindca asa spun eu”. Asteptarile acestuia sunt ridicate si nu este interesat prea mult de nevoile si dorintele copilului.

Impactul asupra copilului ca viitor adult: Copiii ca adulti ajung sa fie eficienti in ceea ce fac, avand continuu nevoia de a demonstra ca sunt capabili. Se vor supune normelor, fiindu-le greu sa iasa din tipare. Imaginea de sine este deseori afectata, se vor declara cu greu multumiti si fericiti, iar abilitatile sociale tind sa fie scazute.

Parintele autorizat

Stabileste reguli clare pe care copilul lui se asteapta sa le respecte, insa spre deosebire de parintele autoritar, nu recurge la pedepse atunci cand regulile nu sunt indeplinite. Acesta, desi are autoritate, adopta un stil mult mai democratic. Stabileste limitele copilului si isi argumenteaza deciziile pentru a fi intelese, iar copilul poate alege ce considera ca este mai bun pentru el, avand toate informatiile la dispozitie. Metodele de disciplinare sunt mai mult suportive decat punitive. Parintele autorizat este receptiv la nevoile si dorintele copilului, este cald si continator si asteapta de la copilul lui sa fie asertiv.

Impactul asupra copilului ca viitor adult: Pornind la drum cu un fundament solid, bazat pe sprijin si implicare, acest copil va fi capabil sa cunoasca succesul atat profesional cat si personal si social. Fiind obisnuit sa delibereze asupra aspectelor cu importanta din viata sa, ii va fi usor sa se decida asupra a ceea ce il face fericit. Asertivitatea dobandita il ajuta sa fie o persoana populara si apreciata de cei din jur. Nu are nevoie sa demonstreze nimic in plus, fiindca e sigur de suportul actiunilor sale.

Parintele permisiv

Este acel parinte indulgent, care nu impune reguli copilului, ci ii permite acestuia sa faca tot ce doreste, numai sa fie fericit. Adopta un stil de comunicare deschis cu copilul lui, este saritor la dorintele acestuia, intrand mai mult in rolul de prieten decat acela de parinte responsabil cu disciplinarea copilului sau.

Impactul asupra copilului ca viitor adult: Copilul cu o educatie permisiva risca sa aiba pe viitor probleme cu legea, fiindu-i foarte greu sa se supuna normelor. Multumirea acestuia va fi neclara, avand tendinta de a experimenta cat mai mult pentru obtinerea placerii. Va fi inconsistent in actiunile intreprinse, succesul academic si profesional avand de suferit din aceasta cauza.

Parintele neimplicat

Acest parinte are grija sa satisfaca nevoile de baza ale copilului: oferirea unui camin, hrana si cele necesare din punct de vedere material pentru desfasurarea activitatilor zilnice. Cand vine vorba de comunicare, afectiune, disciplina si receptivitate la nevoile si dorintele copilului, acest parinte este complet detasat de aceste aspecte, lasandu-le deseori in seama altora: bone, bunici, educatori, profesori etc.

Impactul asupra copilului ca viitor adult: Competentele copilului neglijat au de suferit, acesta avand o imagine de sine defectuoasa, ii lipseste increderea in sine si are un slab autocontrol. Pentru atingerea succesului tinde sa depuna mari eforturi in incercarea de a-si dovedi valoarea, crezand ca astfel castiga aprecierea celor apropiati. Poate deveni o persoana egocentrica, avand o mare nevoie de atentia celor din jur, iar dimensiunea afectivitatii poate fi inlocuita cu cea materiala.

Este de la sine inteles ca ceea ce nu avem si ne dorim, facem cum putem pentru a obtine. Astfel stau lucrurile si in cazul dezvoltarii copilului: ceea ce nu are parte in copilarie, va face tot posibilul sa obtina ca adult prin maniera de actiune intiparita in copilarie.

Psiholog Cristina Nenciu