Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Daily Archives: February 24, 2013

Rivalitatea fraterna

rivalitatea fraternaDe ce apare aceasta rivalitate fraterna? Deoarece copiii nu isi aleg familiile in care se nasc, nu isi aleg fratii. Ei pot fi de sexe diferite, varste diferite, pot avea cu totul alte temperamente si mai presus de toate trebuie sa imparta ceea ce fiecare isi doreste cel mai mult pentru el: parintii.

Intre timp, motivele de aparitie a competitiei intre copii pot fi dintre cele mai neasteptate. Pe cand fratele mai mare e nemultumit ca trebuie sa isi asume responsabilitatile celui mai mic, cel mic se lupta sa il ajunga din urma pe fratele mai mare, pentru a fi luat si el in serios. Un frate isi poate uri sora pentru simplul fapt ca este fata si toata lumea se poarta mai bland cu ea, in timp ce fetita este suparata pentru ca tatal ei se joaca mai mult cu fratele ei, fiindca e baiat.

Rivalitatea in cele din urma este normala. Odata impacat cu acest gand trebuie gandita strategia ce va stabili ordinea in casa ta. Si este o sarcina cat se poate de serioasa, fiindca nu de putine ori, datorita faptului ca parintii nu au luat in serios conflictele aparute intre frati, unii copii au dezvoltat ceea ce se numeste tulburarea de rivalitate fraterna. Aceasta se traduce prin anxietate puternica resimtita de copil la gandul ca fratele lui are parte de mai multa atentie din partea parintilor si poate ajunge la stadiul obsesiv in care nu isi mai permite nici sa doarma, doar pentru a se asigura ca parintii lui nu ii acorda mai putina atentie decat fratelui sau.

Cel mai important factor este, bineinteles, atitudinea parentala. Si fiecare parinte aflat in aceasta situatie stie foarte bine ca a avea o atitudine impartiala, cum de multe ori sunt sfatuiti, este extreme de dificil. Copiii sunt diferiti, au dispozitii si nevoi diferite, asadar e aproape imposibil sa ii tratezi la fel. Practic, a fi impartial in cazul copiilor tai inseamna a le ignora nevoile.

Recomandat este sa stabiliti reguli clare intemeiate pe motive obiective. Nu cedati in fata celebrului “nu e corect, el de ce poate si eu nu?!”, cu atat mai mult cu cat diferenta de varsta este semnificativa intre copii. Odata ajuns si cel mic la stadiul in care va fi tratat ca fratele mai mare,cum ar fi sa i se prelungeasca ora de culcare, o va simti ca un adevarat privilegiu.

Nu faceti comparatii! Copiii au dreptul de a avea o dezvoltare naturala diferita. Fiecare copil trebuie sa aibe propriul tel si nivel al asteptarilor corespunzator nevoilor si abilitatilor sale.

Nu subestimati supararea sau furia copiilor. Tratati-le sentimentele ca pe cele ale unui adult. Chiar daca sunt copii, emotiile traite de ei sunt la fel de intense ca cele traite de tine. Ia-i separate si acorda-le timpul fiecaruia de a-si exprima ceea ce simte, asigura-i ca sunt ascultati, intelesi si incurajeaza-i sa gaseasca o solutie de a rezolva conflictele prin care sa te faca mandru. Si atunci cand reusesc nu uita sa ii recompensezi afectiv din plin.

Intelegerea consecintelor e un alt subiect ce trebuie atins in relatia cu copiii. In special in cazul celor mai agresivi. Acestia ajung de cele mai multe ori sa aibe parte de adevarate teorii despre ce este corect si ce nu, au parte de diverse interdictii si pedepse, care, ghiciti ce!? Reprezinta exact atentia de care aveau nevoie sa le fie acordata, fie ea si sub aceasta forma mai frustranta. Si prin intregul ritual de pedepsire si revolta a copilului nu se stabileste decat un tipar al atentiei primite de catre cel mic. O atitudine ferma si retragerea copilului din orice activitate ii poate oferi acestuia o alta perspectiva asupra lucrurilor.

Psiholog Cristina Nenciu