Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Monthly Archives: October 2012

Si copiii pot suferi de artrita

In Bucuresti pe 25 octombrie 2012 a avut loc Congresul National de Reumatologie ajuns deja la cea de-a XIX-a editie. Anul acesta, în cadrul Congresului s-au reunit peste 500 de specialisti reumatologi si 150 de asistenti medicali. Timp de trei zile, acestia au participat la discutii, prezentari, studii de caz, simpozioane si alte manifestari stiintifice.

 Artroza, cea mai frecventa forma de reumatism

Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, afectiunile reumatice reprezinta cea mai frecvent raportata cauza de boala la populatia adulta. Aproape jumatate din adulti prezinta antecedente de simptome osteoarticulare sau anomalii musculo‐scheletice evidentiabile prin examen clinic, iar 10% din populatie prezinta din aceasta cauza un grad de handicap motor. Tot mai multi tineri, adulti si chiar copii sunt afectati de bolile reumatice. Bolile reumatice prezinta un impact socio‐economic major, cu costuri sociale semnificative.

Bolile reumatice sunt reprezentate de peste 200 de afectiuni. Dintre acestea, cea mai frecventa forma este artroza, o afectiune a cartilagiului articulatiilor.

Potrivit estimarilor, 4.000.000 de romani sufera de artroza, din care 70% sunt cazuri diagnosticate.

Potrivit dr. Catalin Codreanu, directorul Centrului de Boli Reumatismale “Dr. Ion Stoia”, frecventa bolilor reumatice în ultimii ani este în crestere pentru ca asistam la un proces de îmbatranire al populatiei. Aceasta presupune si preponderenta afectiunilor degenerative, legate de uzura, de aceea în populatie avem din ce în ce mai multe boli reumatismale.

Un exemplu în aceasta directie sunt artrozele, cu principalele lor localizari: artroza de maini, de genunchi, de sold, manifestarile artrozice la nivelul coloanei vertebrale.

 Si copiii pot suferi de artrita

În ceea ce îi priveste pe copii, cea mai frecventa afectiune este artrita juvenila. Aceasta boala afecteaza dezvoltarea scheletului copilului si, daca nu este depistata si tratata din timp, poate produce deformari serioase ale oaselor.

 Boala se poate tine sub control!

Chiar daca nu pot fi vindecate, bolile reumatice pot fi tinute sub control. O prima conditie este ca boala sa fie diagnosticata din timp. Prin urmare, toti specialistii recomanda ca pacientii sa se prezinte la reumatolog în cazul în care durerile articulare persista.

“Simptomele care trebuie sa îl trimita pe pacient la medic sunt durerea si reducerea mobilitatii articulare, dificultatea de a merge sau a indeplini activitati profesionale sau casnice uzuale”, precizeaza dr. Catalin Codreanu.

“Din pacate, si în cazul bolilor reumatice ne confruntam cu fenomenul automedicatiei, pacientul considera ca stie ce medicamente trebuie sa ia si fara sa consulte un medic. Pe langa faptul ca tratamentul poate sa nu fie eficient, pentru ca pacientul nu are cum sa stie sa aleaga medicatia corecta, în doze potrivite si într-o schema adecvata formei de boala, se expune si riscului unor reactii adverse. Frecvent, folosind antiinflamatoare non‐steroidiene (AINS), des utilizate pentru durerile reumatice, fara protectie adecvata, pacientii se expun riscului unor complicatii gastro-intestinale frecvente si severe”, adauga dr. Catalin Codreanu.

Influenta atasamentului

     Evaluarea schemei de atasament al copilului aflat la varsta de un an este inalt predictiva pentru comportamentul copilului la gradinita. Copiii care la varsta de 4-5 ani dovedesc o relatie de atasament sigura cu mama lor vor fi cooperanti, iubiti de ceilalti copii din colectivitate, plini de energie, pricepere si resurse.

     Copiii cu relatie de atasament anxioasa, evitanta, vor manifesta comportamente ostile, antisociale, vor fi izolati afectiv si vor cauta prea multa atentie. Copiii cu atasament nesigur vor fi tensionati, incordati, impulsivi, cu sentimente de neputinta, usor de frustrat si vor cere multa atentie de la persoanele din jur.

 

Dezvoltarea copilului in teoria invatarii sociale

Copii    Personalitatea sau comportamentul copilului se dezvolta ca urmare a interactiunii sociale – prin recompense si pedepse, imitare, identificarea cu anumite modele de rol si conformarea la expectante. In cursul dezvoltarii copilului intra in joc toate procesele sociale: perceptia sociala si intelegerea comportamentului oamenilor, rolurile sociale, comportamentele asociate si comunicarea, atat verbala cat si non-verbala.

  Primul contact al copilului cu lumea exterioara are loc, in mare masura, prin gesturile, mimica si vorbele persoanei care are grija de el.

Toate acestea ii pot oferi copilului o experienta destul de variata: ridicarea si strangerea in brate sunt diferite de mesajul verbal, iar zambetul parintilor constituie un tip de stimulare diferit de zambetul afisat de copil atunci cand este gadilat.

Din aceasta diversitate de comportamente pe care le manifesta parintii (nu trebuie neaparat ca parintele sa fie principala persoana care are grija de copil), copilul incepe sa isi formeze cunostintele asupra lumii.

 

Cum e pregatit sa renunte la olita?

Varsta deprinderii de a folosi olita (2-3ani) variaza in functie de maturitatea copilului, din punct de vedere atat fizic, cat si afectiv. In plan fizic, copilul trebuie sa isi controleze intr-o anumita masura sfincterul pentru a fi capabil sa-si retina scaunele si urina. In plan afectiv, maturitatea ii va permite sa inteleaga ce anume se asteapta de la el, ceea ce va incuraja folosirea olitei.

Dobandirea unei bune motricitati este adesea un indicator al maturitatii fizice, pe care o putem observa si dupa urmatoarele semne:

• merge;

• se ridica usor dupa ce s-a poticnit;

• coboara/urca scara;

• poate sa isi dea jos si sa isi ridice singur pantalonii;

• isi pastreaza scutecele uscate mult timp.

Cand trebuie sa ne ingrijoreze frecventa cosmarurilor?

In mod normal, spre varsta de 5 sau 6 ani, copilul incepe sa faca diferenta intre vis si realitate. Apoi, de la 7-8 ani, cosmarurile se vor reduce si vor fi din ce in ce mai rare catre varsta de 9 ani.

Daca totusi copilul are multe cosmaruri in mod constant (cronic), acesta poate fi un semn de depresie sau poate indica anumite probleme emotionale.

Ar trebui atunci sa va ganditi la situatiile stresante sau emotionale prin care trece copilul si, poate, sa cereti ajutorul celorlalti pentru a determina cauzele si a diminua efectele acestora asupra copilului.

 

Panicile nocturne

In timp ce cosmarurile ii sperie pe copii, panicile nocturne ii inspaimanta mai ales pe parinţi, prin intensitatea cu care se manifesta: copilul se agita, se ridica in fund, se arunca din pat urland, se balbaie, tipa, pare sa aiba halucinatii; arata terorizat, este transpirat, are ochii deschisi, dar nu va vede.

Pe scurt, pare sa fie intr-o alta lume si nu ajuta la nimic sa incercati sa-l treziti. In astfel de cazuri, nu trebuie să intrati in panica (sau sa patrundeti in visul copilului) si sa il bruscati, vrand cu orice pret sa-l treziti. Trebuie pur si simplu sa ii vorbiti calm, sa il linistiti. Respiratia ii va reveni la normal si va adormi la loc in cateva minute, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si fara sa-si aduca apoi aminte de acest episod.

Cu toate ca multi parinti sunt de obicei ingrijorati de aceste manifestari nocturne, trebuie sa retineti ca la varsta mica ele sunt normale si ca nu pun in pericol sanatatea copilului. Ele nu necesita tratament sau consultatii, decat daca se repeta pe o durata mai lunga (de mai multe ori pe saptamana, timp de mai multe luni).

 

Trucuri psihologice pentru a renunta la suzeta

1. Evitati renuntarea brutala (nu ii luati suzeta dintr-odata). Trebuie sa treceti prin aceasta etapa incetul cu incetul.

2. Respectati ritmul copilului. Spre 2-3 ani, cei mai multi copii sunt gata sa reduca folosirea suzetei.

3. Alegeti momentul oportun pentru a incepe dezobisnuirea (o perioada stabila).

4. Fiti prezenti si ocupati-va personal (ca parinti) de aceasta etapa importanta din viata copilului.

5. Incurajati-l in mod pozitiv si evitati observatiile negative („Te porti ca un bebelus”).

6. Utilizati un calendar in care sa notati progresele copilului.

7. Odata ce i-ati luat suzeta, nu dati inapoi (oricum, ea a plecat in regatul suzetelor!). Dati dovada de rabdare, de intelegere si compensati absenta ei printr-o atentie sustinuta.

 

Somn usor, puisor!

Sugarul nu are preferinte pentru locul unde doarme. Isi poate savura somnul oriunde: pe canapea, in port-bebe, cand merge la plimbare sau in patutul lui. Este suficient doar sa se simta in siguranta. Acest fapt vine in ajutorul mamei, care poate astfel sa il supravegheze, evitand efortul de a se deplasa fara rost. Mai tarziu, cand somnul de noapte devine mai liniştit, este bine ca micutul sa aiba un loc stabil, al lui, unde sa doarma.

✓ Nu este obligatoriu sa existe o liniste absoluta cand sugarul doarme. Nu este nevoie sa existe o schimbare radicala in programul dumneavoastra cotidian (numai in cazul in care obisnuiti sa ascultati muzica foarte tare). Sugarul se obisnuieste cu zgomotele şi nu se simte deranjat.

✓ Nu il imbracati foarte gros, lasati-l sa ia aer si sa se miste liber. Caldura excesiva poate sa duca la supraincalzire. Temperatura cefei va va face sa intelegeti daca ii este cald sau nu.

✓ Faceti placuta ora de somn, adoptand un plan: faceti-i patul, dati-i laptele, faceti-i baie, spalati-l pe dinti, puneti-i pijamaua, cititi-i o poveste si sarutati-l dulce de noapte buna! Urmand un „program de seara”, copilul se obisnuieste cu un ritual care il relaxeaza si il invata sa se bucure de somnul sau.

✓ Este recomandabil ca sugarul sa doarma fara perna, mai ales cand este foarte mic (poate sa-i impiedice respiratia).

✓ Cu scutece de unica folosinta, foarte bune absorbante, copilul se va simti uscat si va dormi mai linistit.

✓ Sunetele catifelate si miscarea calma a jucariilor muzicale il „leagana” si il relaxează. Nu ii rapiti placerea de a dormi cu una dintre jucariile sale favorite; este suficient sa fiti convinsa ca se afla in siguranta.

Cu voi vorbesc!

Primul şi principalul mod de comunicare al nou-născutului este mişcarea corpului, precum şi reacţia acestuia la diverse sunete sau la diferite expresii ale feţei, îndeosebi la cele ale mamei.

Poate că în prima lună de viaţă acest lucru nu este foarte evident, dar nou-născutul reacţionează la stimuli externi, mai ales la auzul vocii mamei. Cele mai frecvente sunete în primele luni sunt interjecţiile nearticulate şi nedirecţionate, şi mai ales plânsul, de care se foloseşte pentru a-şi exprima nevoile.

Din a 3-a până în a 6-a luna, când sugarul deţine deja controlul asupra capului, el va fi în măsură să se întoarcă în căutarea sursei care produce diferitele sunete pe care le aude. Pe măsură ce creşte poate să audă şi să participe la «discuţii», pe care bineînţeles nu le înţelege; este însă foarte important să i se „dea cuvântul”.

Este deosebit de important ca dialogul dumneavoastră să fie purtat cu voce calmă şi blândă. Începând din luna a 7-a – a 8-a participarea lui devine mai serioasă, poate vorbi deja folosind cuvinte bisilabice şi îşi poate forma propriul vocabular.

Ascultă cu atenţie discuţiile care au loc în faţa lui şi, în încercarea de a atrage atenţia, scoate ţipete şi rosteşte tot felul de cuvinte în manieră proprie. Aşteaptă să-i răspundeţi şi să simtă că ştiţi că şi el este prezent.

Ce muzica prefera

Muzica acţionează pozitiv asupra dezvoltării nou-născutului. El preferă sunetele armonioase şi melodioase, care îl satisfac şi îl liniştesc.

Formarea nervilor acustici ai nou-născuţilor este aproape definitivă încă de la debutul său în viaţă. Sunetele spontane şi puternice îi canalizează interesul, pot să-1 sperie, să-i facă să-şi mişte pleoapele sau să tresară, în timp ce tonurile scăzute îl relaxează şi îl mulţumesc.

De asemenea, copilaşul se calmează mai repede auzind vocea mamei, decât vocea mai gravă a tatălui. Studiile arată că acesta este în măsură să diferenţieze din prima lună vocea unei persoane dragi, îndeosebi a mamei, care îi este familiară încă din perioada sarcinii, de vocea unei alte persoane. Pentru că nu are însă capacitatea de a se concentra asupra multor activităţi în acelaşi timp, un zgomot care de obicei îl provoacă sau îl mulţumeşte poate să-i fie indiferent dacă este preocupat de altceva. Funcţionarea corectă a auzului copilului influenţează ulterior capacitatea lui de vorbire.

De aceea este necesar controlul medical periodic pentru prevenirea şi evitarea surzeniei sau a scăderii auzului, care se datorează de regulă factorilor ereditari, anomaliilor din timpul sarcinii sau unor boli netratate la timp.

 

Vad totul!

La naştere şi în primele zile de viaţă sugarul ţine ochii de obicei închişi. În primele luni poate vedea până la o distanţă de 25 – 40 cm. Mişcarea ochilor este de multe ori dezordonată. Privirea lui se îndreaptă în general în spaţiu, indiferent de poziţia capului. Reacţionează la lumina puternică, tremurându-şi pleoapele, însă capacitatea de a-şi proteja vederea o va obţine abia din a doua lună de viaţă. Îi atrag atenţia obiectele viu colorate, precum roşu, albastru, verde, contrastele puternice de culori, deschise şi închise, dar şi motivele în alb-negru.

Câmpul optic al sugarului se lărgeşte în cel de al doilea trimestru de viaţă. În principal există doi factori care stimulează câmpul optic al acestuia: mişcarea şi chipul uman. Din luna a 4-a până în luna a 6-a copiii încep să dobândească vederea tridimensională, absolut necesară pentru ca să se poată mişca şi să poată merge.

Puteţi controla capacitatea copilului de a vedea un obiect, apropiindu-l la o distanţă de 20 – 25 cm şi observând răspunsul acestuia la zâmbetul, expresia şi mişcarea feţei dumneavoastră. De altfel, privindu-l în ochi şi apoi lipindu-l de pieptul dumneavoastră, el se va simţi în siguranţă şi iubit.