Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Daily Archives: March 25, 2012

De ce se trezeşte copilul în timpul nopţii?

Tulburările somnului se numără printre problemele cel mai des evocate de părinţi. Faimoasele nopţi albe sau scurte reprezintă principala cauză a stresului şi a dificultăţilor cu care se confruntă noii părinţi.

Cu toţii se aşteaptă să treacă prin această etapă cu nou-născuţii lor, dar lucrurile capătă o altă proporţie atunci când copilul ajunge la vârsta de 2-3 ani. Putem vorbi atunci de tulburări ale somnului: panici nocturne, coşmaruri, somnambulism etc.

Tulburările somnului dezechilibrează atât viaţa părinţilor, cât şi pe cea a copiilor. Părinţii se plâng de oboseala şi nervozitatea cauzate de deteriorarea propriului somn. Sunt aşadar nevoiţi să-şi asculte copilul şi să găsească soluţii pentru ca micuţul să doarmă din nou bine.

Trebuie să înţelegem că problemele de somn sunt trecătoare şi fac parte din dezvoltarea normală a copilului. Nici un copil nu doarme în toate nopţile de la naştere până la 5 ani şi toţi părinţii se confruntă la un moment dat cu un copil care refuză să adoarmă, se trezeşte noaptea sau are coşmaruri.

Conform anumitor studii, 70% dintre copiii de 2 ani refuză să meargă la culcare, între 30 şi 50% dintre copiii de 2 ani se trezesc cel puţin o dată pe noapte şi 40% dintre copiii de 4 ani visează urât de două ori pe lună.

Cum reacţionăm în faţa temerilor copilului? (II)

Incercaţi să îl desensibilizaţi treptat pe copil faţă de obiectul sau situaţia care îi provoacă teamă, respectându-i totodată ritmulpropriu. Dacă îi este frică de câini şi se simte gata să-şi înfrunte teama, încurajaţi-1 să se apropie încet de un câine, pas cu pas. Apoi, dacă se simte în stare, încurajaţi-1 să îl atingă în acelaşi timpcu dumneavoastră şi liniştindu-1 (luându-1 în braţe dacă este necesar). Teama se va diminua progresiv.

Lăudaţi copilul. Când a reuşit să-şi înfrunte teama sau să-i facă faţă puţin câte puţin (fără să o fi învins neapărat), trebuie să-l felicitaţi călduros. Subliniaţi chiar micile lui reuşite; astfel îl veţi încuraja să-şi continue progresele. Fiecare etapă este importantă şi e bine să-i arătaţi acest lucru.

Nu criticaţi copilul dacă nu este gata să-şi înfrunte o teamă. Critica nu va face decât să îi accentueze sentimentul de nesiguranţă.

Pregătiţi-vă copilul pentru situaţiile care îl sperie. Explicaţi-i, de pildă, că va vedea un clovn la sărbătoare, încă înainte ca acesta să apară. Liniştiţi-1, explicându-i că este bun şi că îi este prieten… astfel îl veţi ajuta să se simtă în siguranţă sau, măcar, să nu se sperie atât de tare.

Vorbiţi adesea cu copilul despre lucrurile care îl înspăimântă, având grijă să îl liniştiţi;explicaţi-i că nu are de ce să-i fie frică şi că poate să-şi depăşească teama. Aceste discuţii vor permite reducerea emoţiilor negative atunci când se va confrunta din nou cu ele.

Abordaţi subiectul temerii sale prin diverse mijloace, cum ar fi marionetele sau păpuşile, cărţile, poveştile inventate, desenele… Aceste mijloace îl vor ajuta să bagatelizeze obiectul temerii sale (să îl facă mai puţin înspăimântător).

Părinţii trebuie să dea dovadă de înţelegere şi de răbdare şi să fie alături de copil de câte ori este nevoie.