Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Daily Archives: March 23, 2012

Cum reacţionăm în faţa temerilor copilului? (I)

Temerile copilului pot să ne pară raţionale (teama de lupi, de câini) sau iraţionale (teama de fantome, de monştri).

Indiferent de situaţie, părinţii trebuie să le ia în serios şi să înţeleagă că sentimentul de teamă este foarte real pentru copil.

Această conştientizare îi va permite părintelui să răspundă adecvat la nevoile sale de bază: să-1 sprijine şi să-1 liniştească pentru a-i da un sentiment de siguranţă ce îl va ajuta să aibă curajul de a-şi înfrunta şi depăşi teama. Iată câteva sfaturi utile în legătură cu temerile copilului:

Amintiţi-vă că teama este foarte reală pentru copil. Nu o trataţi cu superficialitate, bătându-vă joc de reacţia sa.

Nu exageraţi în faţa spaimelor copilului şi nu fiţi prea protectori. Dacă părintele îşi manifestă în mod excesiv neliniştea sau instinctul de ocrotire faţă de copilul care plânge sau este în criză, ar putea să accentueze această teamă.

Copilul ar putea crede că are într-adevăr de ce să-i fie frică.

Evitaţi să vă speriaţi la rândul dumneavoastră. Cel puţin, încercaţi să vă controlaţi reacţia, deoarece mai mult tulburaţi copilul.

înţelegeţi că se poate teme, dar nu gândiţi la fel. Li-niştiţi-1 cu tandreţe. Spuneţi-i, de exemplu: „Ştiu că ţi-e teamă de monştri, dar nu există aşa ceva, nu sunt adevăraţi”‘.

Nu forţaţi niciodată copilul să-şi înfrunte teama înainte de a fi pregătit.

La o vârstă foarte fragedă (0-18 luni) evitaţi să îl puneţi în situaţii care îl înspăimântă (daţi, de pildă, cu aspiratorul când copilul nu este acasă). Oricum, aceste temeri sunt de multe ori trecătoare.