Paste your Google Webmaster Tools verification code here

Trairile ultimului trimestru de sarcina

Al treilea trimestru de sarcina repune femeia gravida la incercari fizice si psihice din cauza cantitatatii de hormoni ce ating acum cote ridicate, al disconfortului dat de greutatea burticii si bineinteles, a temerii fata de momentul nasterii. Citeste mai departe.....

Varstele povestilor

Psihologii spun ca, in principiu, povestile se spun copiilor intre 3 si 9 ani. Daca scopul urmarit prin poveste este unul terapeutic, dupa varsta de 9 ani, sunt sanse mai mari ca micutul sa isi dea seama de acest lucru Citeste mai departe.....

Cele 8 lucruri de care copiii au nevoie zilnic

Dezvoltarea armonioasa a copilului este data, pe langa asigurarea nevoilor de baza zilnice, de consolidarea sentimentelor lui de iubire si siguranta. Acestea din urma sunt cele care permit copilului sa devina o persoana sigura, puternica si prospera. Citeste mai departe.....

Povesti terapeutice

Blidul de lemn – Poveste cu talc după o povestire de Lev Tolstoi “Ce seamănă omul, aceea va şi culege” Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Citeste mai departe.....

Si copiii pot avea anorexie

Dintre tulburarile de alimentatie, una dintre cele mai frecvente este anorexia infantila. Aceasta apare dupa varsta de un an, atunci cand copilul incepe sa-si manifeste independenta, dorinta de autoservire, dorinta de a incerca singur diversele posibilitati de hranire si feluri de mancare. Citeste mai departe.....

În primul rând sunt copil, nu “autist”! – Terapia 3C, o nouă piesă în puzzle-ul recuperării

Campania noastră – În primul rând sunt copil, nu “autist”! – Terapia 3C – o nouă piesă în puzzle-ul recuperării, îşi propune să completeze puzzle-ul procesului de recuperare al copilului cu autism, un proces lung şi uneori dificil, dar cu multe zâmbete de copii. Citeste mai departe.....

 

Programul „Incluziunea școlară a copiilor cu TSA și ADHD” – a patra intalnire cu cadrele didactice

13263924_1138280259525933_7516475167312578009_nLa ultima intalnire din programul “Incluziunea scolara a copiilor cu TSA si ADHD”, ne-am intors in perioada copilariei, impreuna cu cadrele didactice din Constanta si Tulcea. Ne-am reamintit cat de importanta este comunicarea pentru fiecare dintre noi. Ca fiecare dintre noi avem propriul stil de a ne exprima, unii dintre noi prin cuvinte vorbite, alti prin cuvinte scrise sau prin desen sau prin muzica sau prin atingere sau prin gust si de asemeni propriul stil de a asculta.Comunicarea inseamna nu numai a exprima tu, ceea ce ai de spus ci si de a-l asculta pe celalalt.
Indiferent de forma de comunicare noi cerem si daruim iubire. Comunicarea este metoda prin care spun celuilalt TE IUBESC si cer celuilalt sa-mi spuna CA MA IUBESTE.
Program organizat de Asociatia Gardienii Terrei cu sprijinul ING Bank.
Multumim SC ESCAR COM SRL – pentru culorile nontoxice Acrilex

Cele 8 lucruri de care copiii au nevoie zilnic

fericiti    Dezvoltarea armonioasa a copilului este data, pe langa asigurarea nevoilor de baza zilnice, de consolidarea sentimentelor lui de iubire si siguranta. Acestea din urma sunt cele care permit copilului sa devina o persoana sigura, puternica si prospera.

Dar ce anume avem mai exact de facut pentru a-i oferi copilului ce are nevoie? Ce bine ar fi daca ar exista acel manual de “crestere corecta si sigura a copilului”. Cum, din pacate, nu exista asa ceva, am analizat si am adunat pentru voi 8 lucruri esentiale de care trebuie sa tinem cont, atentie…ZILNIC!, pentru a ajuta copilul sa aibe parte de o evolutie reusita, asa cum merita.

1. Intampinarea nevoilor zilnice

“Nu plang de placere, ci pentru ca ceva ma deranjeaza.” Copiii au nevoie sa stie ca exista cineva care ii iubeste si care are grija de ei. Pentru bebelusi si copiii mici “cateva minute” inseamna un timp foarte lung atunci cand ei au o nevoie (le este foame sau sunt suparati). Cu cat sunt linistiti mai curand, cu atat se vor simti mai in siguranta.

2. Siguranta si securitate

Punctul 1, mai sus mentionat, stabileste baza acestor sentimente. Ulterior, secretul consta in a face copilul sa aiba incredere in parintii lui. Aveti grija sa va respectati promisiunile, renuntati la amenintari si evitati sperieturile de genul celor cu “bau-bau”.

3. Portia zilnica de iubire

Imbratisarile, joaca, leganatul, sarutatul sunt gesture prin care ii arati copilului ca iti pasa. Gandeste-te la propria-ti copilarie. Cata iubire ai avut din partea parintilor tai. De ce ai mai fi avut nevoie? Intreaba-te: “Ce este bine pentru copilul meu?”, “Ce fel de parinte vreau sa fiu?”. Asuma-ti raspunsurile si ofera copilului tau tot ceea ce stii ca ai mai bun.

4. Lauda-l

Copilul vrea sa te faca sa fii multumit de el. Atunci cand il lauzi pentru ceva ce a facut bine sau pentru ca s-a chinuit sa faca ceva, ii intaresti dorinta de a vrea sa faca din nou. Laudele ajuta copilul sa aiba incredere in el si sa isi doreasca sa devina din ce in ce mai bun.

5. Zambiti, va rog!

Zambetul este cel mai simplu mod prin care iti ajuti copilul sa se simta fericit si in siguranta. Cand ii zambesti copilului, ii arati ca:

–          Il iubesti

–          Te bucuri de compania lui

–          Esti multumit de el

–          Il observe

–          Esti fericit

–          Esti o persoana placuta

6. Vorbiti si ascultati

Clipele petrecute ascultandu-l si vorbind cu cel mic ii dau acestuia increderea ca este important pentru interlocutorul sau. Ii arati astfel ca iti pasa de el si ii demonstrezi ca te poate considera o persoana de nadejde atunci cand vine vorba de a exprima ceea ce simte si gandeste.

7. Invatati lucruri noi

Te poti folosi de orice din jur pentru a-l transforma intr-o lectie utila pentru copilul tau. Tu, ca parinte, esti cel care ii promoveaza dorinta de cunoastere si curiozitatea spre descoperirea lucrurilor noi. II dai sansa in acest fel de a deveni deschis, pro-aciv si determinat.

8. Recompense si tratamente speciale

Ce farmec ar mai avea efortul pentru un copil, daca ar sti ca nu primeste nimic in schimb? Recompensele nu trebuie vazute ca “mite”, ci ca un stimulent sau efect normal al unui act de efort. Iar cele mai potrivite sunt acelea care arata copilului ca este apreciat pentru ceea ce poate, de regula recompensele afective sau minime recompense material insotie de cele afective. O formulare de genul “Esti un copil deosebit, sunt tare mandru de tine”, insotita de o imbratisare, va valora intotdeauna mai mult decat orice jucarie sofisticata.

     Toate acestea sunt lucruri simple, pe care cu totii le cunoastem, insa in loc sa le aplicam sporadic, trebuie sa le vedem ca un tot, necesar zilnic, pentru cresterea armonioasa a copiilor.

Psiholog Cristina Nenciu

Varstele povestilor

 Psihologii spun ca, in principiu, povestile se spun copiilor intre 3 si 9 ani. Daca scopul urmarit prin poveste este unul terapeutic, dupa varsta de 9 ani, sunt sanse mai mari ca micutul sa isi dea seama de acest lucru. De aceea e foarte important ca povestile terapeutice sa contina anumite metafore care sa exprime propriile lor experiente, cat mai delicat cu putinta, astfel incat sa ii atraga, pe furis, fara a le starni amintiri dureroase. Ideea e ca ei sa recunoasca experienta si sa gaseasca rezolvare “de unul singur”. Evident, trebuie evitate povestile care contin orice forma de conflict, abuz sau cele care induc spaima, gen horror. Pentru copiii mai mici, de 3 – 4 ani, povestile potrivite sunt cele care au un fir epic liniar, simplu si in care se repeta o anumita experienta, refren etc. Pentru ei e important sa retina macar o idee, o formulare. Pe masura ce inainteaza in varsta, copilului i se pot citi povesti tot mai complexe, cu mai multe personaje, conflicte, intamplari si mai multe morale de retinut. Daca copilul are peste 9 ani, povestile care contin relatari de experiente personale sau biografii sunt ideale.

Pot bea alcool in timp ce alaptez?

Este bine sa eviti pe cat posibil consumul de alcool, deoarece acesta trece in laptele matern, afectandu-l atat din punct de vedere cantitativ, micsorand cantitatea de lapte produs, cat si calitativ, afectand ulterior copilul, la nivelul somnului, provocand tulburari de somn.

Metode de predare in cazul copilului cu ADHD

Copilul cu ADHD este receptiv la muzică şi la activităţi artistice. El se exprimă prin pictură, muzică, desen, colaj, dans, teatru/dramă. Cadrul didactic poate veni în ajutorul copilului, dar şi în ajutorul său, prin alegerea anumitor forme de prezentare a lecţiei astfel încât copilul cu ADHD să rămână atent şi cadrul didactic să îşi îndeplinească obiectivele la clasă.

citeste tot…..

Povestea Prințesei fără nume…..

A fost odată ca niciodată o prințesă. Prințesa trăia într-un palat măreț și o chema Prințesa Fără Nume.
Prințesa Fără Nume, trăia într-o lume lipsită de culoare. Culorile pe care ea le vedea în fiecare dimineață când se trezea și până la culcare erau negru și gri. Bunica ei, regina mamă, femeie trecută prin multe încercări, ajunsă la vârsta de 180 ani, păstra cu sfințenie o carte de povești moștenită de la bunica ei și în fiecare seară, înainte de culcare, îi citea Prințesei Fără Nume din acea carte, o poveste.
Poveștile erau nemaipomenite, iar Prințesa Fără Nume era fascinată și aștepta nerăbdătoare fiecare seara când Bunica ei îi citea din cartea minunată. Poveștile vorbeau de eroi, eroine, Feți Frumoși, Cosânzene, Zâne, de iarbă verde, de râuri albastre, de focuri roșii, de Soare arzător și galben, de Lună caldă și albă, de cer cu stele și de multe, multe minunății pe care Prințesa Fără Nume doar și le putea închipui. Bunica îi mai citea din cartea minunată de povești despre fericire, despre curcubeu, despre dragoste, despre păsări măiestre și multe altele pe care Prințesa Fără Nume nu le întâlnise în lumea în care trãia.

Ultimei povești din cartea minunată, îi lipseau câteva pagini care se pierduseră în timp, așa că povestea se termina în “Și Zeița Valorizării se supară foc și plecă din lumea asta luând cu ea culoarea, fericirea, curcubeul, dragostea, soarele, luna, stelele și toate celelalte minuni.”
Într-una din seri, când Bunica îi povestea despre o minunată vietate, micuța Prințesă Fără Nume îi fãcu o promisiune bunicii, că atunci când va ajunge la vârsta feminității, va pleca de acasă să caute dincolo de hotarele palatului aceste minunății, să o caute pe Zeița Valorizării. Timpul trecu și veni acea zi minunată când Prințesă Fără Nume împlini 13 ani, vârsta feminității. Așa cum promise, își luă rămas bun de la părinții săi și de la Bunica și plecă în căutarea Zeiței Valorizării. Porni la drum cu multă frică, pentru că nu știa ce o să urmeze și unde o să o ducă drumul. Tristă, că lasă casa părintească și pe Bunica dar cu speranța că va aduce înapoi culorile, strângând la piept desaga în care avea cartea minunată de povești, plecă fără să se uite înapoi. Merse și merse, depăși cu mult granițele țării tatălui său. După atâta mers, obosită fiind, i se fãcu somn. Își făcu o pernă dintr-o piatră și adormi. Începu sa viseze. În vis îi apăru un Șarpe, șerpuind pe un câmp înverzit, așa cum era în cartea din care Bunica îi citea în fiecare seară. Șarpele se opri, se uită la ea ridicându-și capul din iarbă și îi spuse. “În drumul tău de mâine, te vei împiedica de un băț și vei cădea. Sã te ridici ṣi să iei acel băț drept toiag care să te însoțească la drumul tău, căci îți va fi de mare folos.”

Prințesa Fără Nume se trezi și porni la drum. La un moment dat, privind în zare să vadă daca drumul capată o cotitură, se împiedică și căzu. Se ridică și porni mai departe, insa își aminti de vis. Se întoarse din drum, se uita la bațul care o darâmase și îndoită dacă să ia bățul sau nu, gândind cã pentru ea devenea o greutate în plus, se hotărî într-un final să-și asculte visul și luă bățul cu ea.

Pornind iar la drum, merse fãrã oprire ore, zile, sãptãmâni. Dupa 6 sãptãmâni de mers, obosi si se hotãrî sa se opreascã pentru a se odihni. Căzu iar într-un somn adânc. În visul ei apăru o pãdure deasă și din interiorul pădurii ieși un Jaguar, care uitându-se la ea îi spuse: “Mâine, în drumul tău, ai să găsești un băiat de vârsta ta rătăcit, cu hainele rupte. Să nu te sperii de el ci să îl inviți cu tine la drum.”
Prințesa Fără Nume se trezi și porni la drum. La un moment dat, pe marginea drumului, un băiat trist și posomorât, stătea și desena semne nepământene cu degetul în praf. Se uită la el și aducându-și aminte de vis îl întrebă dacă dorește să meargă cu ea. Băiatul încuviință și porniră amândoi la drum, fără a scoate o vorbã. Merseră ei ce merseră, până ce oboseala îi toropi și se culcară pe marginea drumului. Prințesa Fără Nume avu din nou un vis. Se făcea că din înaltul cerului un vultur privea orizonturile. Se coborî din înãlțimile lui și îi grăi fetei. “Draga mea, drumul pe care ai pornit este foarte frumos, dar și foarte anevoios. Mâine pe drum ai să găsești un bolovan, care la un moment dat va lumina. Oprește-te și ia-l cu tine.”

Prințesa Fără Nume se trezi, îl trezi și pe băiat și porniră la drum. Cum mergeau ei așa în liniște pe un drum care nu mai vazu oameni de mult timp, la un moment dat Prințesa Fără Nume, observă o lumină, se apropie si dădu peste un bolovan. Luă bolovanul în desagă și porni la drum. Îi era din ce în ce mai greu de mers, toate acele lucruri pe care ea le adunase îi îngreunau mersul. Se opri și aruncăndu-și privirea în departare văzu un palat. Palatul era împrejmuit cu garduri înalte. Străbătu ea drumul de jur împrejurul palatului dar nu găsi o poartă prin care să intre. Încercui palatul de trei ori și degeaba. Obosită, îngândurată și tristă că nu o să poată trece dincolo, se așeză pe bolovanul pe care îl cără cu ea și bolovanul începu să îi vorbească: “Fata mea, ca să poți intra în palat trebuie sa răspunzi la o ghicitoare: “Când sunt în pântec, văd. Când mă nasc, îmi pun ochelari. La vârsta adolescenței și la vârsta adultă, sunt orb. La bătrânțe, încep să văd prin ochelari. Pe patul de moarte, văd din nou”. Prințesa se speti, se gândi, cugetă mult, spuse ghicitoarea cu voce tare, ca poate primește cumva răspunsul, însa nimic. Obosită fiind, adormi. Visă de data asta Soarele, asa cum era el descris în cartea de povești a Bunicii și acesta îi spuse: “Răspunsul ghicitorii este Sinele.”

Fata se trezi și pentru prima oară simți un fior nou în corp. “Să fie bucurie?” se întreba ea în sinea ei. Citise despre bucurie în cartea Bunicii. Îi dădu pietrei răspunsul la ghicitoare și i se deschise poarta Palatului. Înaintă puțin pe drumul ce ducea la Palat și văzu că drumul începe să capete verdeață, iarbă, copaci, exact ca în poveștile Bunicii. Si mai merse ea și văzu apa și cerul, iar deasupra palatului se ridica semeț mândrul Soare. Simțea în ea fericirea. Stia că asta era pentru că așa se simțeau oamenii din poveștile Bunicii. Dar ea și băiatul de lângă ea erau tot în culori gri.
Ajunsã la parta palatului, bătu în ușă și ușa se deschise. Făcu un pas în palat și când îl făcu pe al doilea se lovi puternic de o oglindă. În oglindă apăru Zeița Valorizării, frumoasă, îmbrăcată într-o rochie în culorile curcubeului, cu flori în păr. Zeița Valorizării i se adresă: “Ca să treci și de această încercare trebuie să te duci în grădina palatului și să aduci planta care curge. Ai grijă însă, să nu atingi nimic altceva căci te vei transforma în lacrimi”.
Ajunsă în grădina palatului căută ea în lung și în lat și în coltul de miazăzi găsi planta care curge. Dar nu se putea ajunge la ea, pentru că de jur împrejurul locului unde sălășluia planta curgătoare, curgea apa vie. Apa vie înconjura și proteja planta care curge și orice muritor atingea acestă apă vie, se transforma în lacrimi. Așa că, Prințesa Fără Nume nu avea cum să ajungă la ea, să o culeagă așa cum o sfătuise Zeița Valorizării. Stătu ea, așa pe marginea apei gândindu-se ce să facă și de oboseală adormi. In vis îi apăru Șarpele care îi spuse “Plantează în apa vie toiagul pe care l-ai cărat atâta drum și așteptă.”

Prințesa Fără Nume se trezi și plantă toiagul. Și toiagului începu să-i crească rădăcinile și ramurile, frunzele și florile. Toiagul se transformă într-un copac. Crengile copacului ajungeau pe malul celălalt. Fata repede se urcă în copac, însã crengile copacului nu o țineau iar Prințesa Fără Nume cădea la loc pe mal de fiecare dată. După ce încercă de multe ori, obosi ṣi adormi. În vis îi apăru Jaguarul care îi spuse “Tu nu poti trece dincolo, dar băiatul pe care îl ai cu tine, poate. Roagă-l pe el să-ți aducă planta care curge.” Așa și făcu. După ce se trezi, rugă baiatul să-i aducă planta care curge. Băiatul trecu dincolo, luă planta curgătoare și i-o aduse Prințesei fără nume. Dar băiatul nu mai dorea să o urmeze înapoi acasă în țara din care venea Prințesa Fără Nume, pentru că acolo, pe insulița plantei care curge, el învie si căpătă culoare și sens. Așa că băiatul se întoarse pe insula apei vii.
Prințesa Fără Nume, nerăbdătoare porni către palat. Ajunse în fața oglinzii, trecu mai întâi prin oglindă mâna cu planta curgătoare și apoi trecu și ea pe partea cealaltă a oglinzii. Prințesa Fără Nume ajunse față în față cu Zeița Valorizării. Aceasta îi spuse: “Valorizarea este închisă într-un cufăr și păzită de un Dragon. Dacă reușești să adormi Dragonul atunci poți lua cufărul valorizării și să îl duci în împărăția ta.” Prințesa Fără Nume, ajunse în camera Dragonului. Dragonul mare, fioros și viclean o ispitea pe fată spunându-i: “Vino mai aproape, să te vãd mai bine, că de mult timp te așteptam.” Prințesa Fără Nume, obosită de atâta gândire, cum să facă să adoarmă Dragonul, adormi. În somn îi apăru Vulturul care îi spuse: “Când îți vei găsi numele, să-l strigi cu voce tare. Bolovanul pe care îl cari cu tine de atâta drum, va străluci iar Dragonul va adormi.” Prințesa Fără Nume se trezi și se gândi ce nume poartă ea. Toată lumea o striga Prințesa Fără Nume. Se decise să strige acest nume dar bolovanul rămase inert. Deodată îi veni în cap un nume, numele ei, (spune numele tău). Îl strigă cu voce tare. Bolovanul începu să strălucească iar Dragonul adormi. Luă cufărul unde era închisă Valorizarea și părăsi palatul Zeiței Valorizării.

În drumul ei spre casă, (numele tău) mai mult zbura decăt mergea, așa de bucuroasă și nerăbdătoare era să aducă acasă cufărul valorizării. Pe la jumătatea drumului, obosită adormi. In vis îi apăru Zeița Valorizării care îi spuse: “În cufărul Valorizării ai să găsești un ou de pasăre Colibri, ocrotește-l, apără-l și când pasărea Colibri se va naște, Sufletul tău, Comorile tale și Valorizarea ta se vor întoarce la tine.”
Prințesa (numele tău), plecă mai departe. Ajunse la porțile castelului părinților ei la cea de-a 31-a aniversare a sa. Deschise cufărul Valorizării și deodată o superbă pasăre Colibri de culoarea aurului apăru din ou. Acestă micuță pasăre transformă tot regatul, prin batăile ei minunate de aripi, așa cum îi citise Bunica în cartea cu povești.

Tot regatul era acum colorat, exista Soare, Luna, cer cu stele, iarbă verde, fericire, dragoste, păsări măiestre. Sufletul Prințesei (numele tău), Comorile ei și Valorizarea ei se întorseră la ea iar Curcubeul brăzda ca un zâmbet cerul…

Autoare: Pană Ionela Maria Elena

Programul „Incluziunea școlară a copiilor cu TSA și ADHD” – a patra intalnire cu cadrele didactice

13002363_1117604864926806_8705712485440814111_oProgramul “Incluziunea scolara a copiilor cu TSA si ADHD” ce s-a desfasurat in 15 aprilie la Tulcea si 16 aprilie la Constanta ne-a adus mai aproape in intelegerea copiilor cu ADHD si a metodelor lor de incluziune in clasa.

Programul „Incluziunea școlară a copiilor cu TSA și ADHD” derulat în perioada decembrie 2015 – mai 2016 în județele Tulcea și Constanța.Programul a fost derulat cu sprijinul ING Bank, Inspectoratului școlar Tulcea Tulcea și Școala 11 „Constantin Angelescu” Constanța.

Proiectul „Incluziunea scolara a copiilor cu TSA şi cu ADHD”

Banner AGTÎncepând cu luna decembrie 2015, Asociaţia Gardienii Terrei demarează un nou proiect derulat cu sprijinul companiei ING Bank. Proiectul poartă denumirea „Incluziunea şcolară a copiilor cu autism şi ADHD” şi se desfăşoară în oraşele Constanţa şi Tulcea în perioada decembrie 2015-iunie 2016.

100 de cadre didactice din învăţământul preşcolar şi cel primar din oraşele Tulcea şi Constanţa vor beneficia de instruire în cadrul acestui proiect.

Scopul proiectului este de a creşterea gradul de incluziune şcolară a copiilor cu TSA (tulburare de spectru autism) şi ADHD (tulburarea hiperkinetică și/sau deficit de atenție) prin familiarizarea cadrelor didactice din învăţământul preşcolar şi cel primar cu specificul acestor tulbuări şi cu metodele de intervenţie specifice la clasă.

Citește tot….

Am dificultati in a adormi. Ce pot face?

In trimestrul al treilea de sarcina, insomniile sunt o problema comuna. De preferat ar fi ca gravida sa isi faca o rutina a somnului incepand cu primul trimestru.

Pentru a te putea odihni iata ce poti face inainte de a merge la culcare:

–          Fa o baie calda, relaxanta;

–          Mananca o gustare cu o bautura calda;

–          Foloseste perne suplimentare pentru a-ti asigura o pozitie cat mai comoda;

–          Practica exercitii de relaxare prin respiratie profunda;

–          Asculta muzica relaxanta.

Am intr-adevar nevoie de un supliment de vitamine, daca am o alimentatie sanatoasa?

Suplimentele prenatale, cum ar fi acidul folic si fier, ofera surplusul de vitaminizare necesar pentru a sprijini o sarcina sanatoasa. Un supliment zilnic de acid folic, vitamina B12 si fier este recomandat in timpul sarcinii. O dieta sanatoasa, cu un supliment prenatal va va oferi un plus de vitamine si minerale de care bebelusul tau in curs de dezvoltare are nevoie.

Proiectul „Grădiniţa armoniei”

Banner AFSGrădiniţa armoniei” este un nou proiect de educaţie timpurie al Asociaţiei Familie Sănătoasă ce îşi propune să dezvolte abilităţi socio-emoţionale la copiii de vârstă preşcolară.

Proiectul „Grădiniţa armoniei”, derulat de Asociaţia Familie Sănătoasă în perioada decembrie 2015-iulie 2016 este un proiect realizat cu sprijinul companiei ING Bank şi se va desfăşura la sediul Grădiniţei cu program prelungit „Albatros” din oraşul Năvodari, judeţul Constanţa.

Această iniţiativă a luat naştere din dorinţa noastră de a le oferi copiilor şansa de a deveni adulţi echilibraţi. Dezvoltarea inteligenţei socio-emoţionale reprezită una dintre componentele de bază ale adaptării copilului şi adultului. Perioada preşcolară este perioada propice pentru punerea bazei abilităţilor socio-emoţionale.

În fiecare săptămână copiii vor participa la jocuri şi activităţi prin care vor învăţa despre emoţii şi despre strategii de reglare emoţională, dar şi despre cum să formeze relaţii sociale funcţionale cu ceilalţi copii şi cu adulţii din viaţa lor.

Proiectul „Grădiniţa armoniei” are în centrul său copiii preşcolari. Însă aceştia sunt susţinuţi în dezvoltarea lor de părinţii lor şi de cadrele didactice din Grădiniţei cu program prelungit „Albatros” din oraşul Năvodari. Astfel, pe lângă activităţile dedicate special copiilor, vor avea loc şi ateliere pentru părinţi în care aceştia vor învăţa despre ce simt copiii lor şi despre metodele prin care să îi ajute pe copii să își exprime emoţiile, vor învăţa despre disciplinarea pozitivă a copilului şi gestionarea comportamentelor dificile, despre comunicare asertivă cu copilul şi despre felul în care corpul copilului poate exprima trăirile emoţionale ale acestuia prin diferite boli (psiho-somatizare).

Cadrele didactice din Grădiniţa cu program prelungit „Albatros” din oraşul Năvodari vor beneficia şi ele de ateliere de discuţii cu psihologul astfel încât să cunoască strategiile prin care pot contribui la formarea abilităţilor socio-emoţionale ale copiilor preşcolari.

Prin sprijinul acordat de compania ING Bank avem posibilitatea de a realiza un studiu privind impactul unui astfel de program de intervenţie pentru dezvoltare socio-emoţională conduce la formarea şi modelarea abilităţilor socio-emoţionale de bază la preşcolari. Rezultatele acestui studiu vor fi prezentate pentru a arăta nevoia unor astfel de programe în toate unităţile de învăţământ preşcolar.

Vă vom informa în perioada următoarele despre calendarul activităţilor şi despre rezultatele obţinute în urma derulării proiectului nostru!