google7e793ea4495c473d.html

Padurea - Mic si ecologist

Campania „Mic si ecologist” a inceput la 1 septembrie 2011 si pana acum au luat nastere 7 mini-paduri “Mic si ecologist” in care am plantat peste 65.000 copacei. Citeste mai mult... »

Cum pregatim copilul pentru sosirea unui fratior sau a unei surioare?

Aparitia unui alt copil in familie necesita adesea o pregatire diferita de cea realizata pentru primul copil. Citeste mai mult... »

Secretele intarzierii limbajului

Ce melodie poate fi mai frumoasa pentru un parinte, decat glasul copilului sau? Pe fondul unei dezvoltari normale, limbajul ramane o problematica de alegere. Pentru copil comunicarea trebuie sa reprezinte o... Citeste mai mult... »

Cum facem fata bebelusului?

Ce puteti face daca va simtiti depasiti de situatie ? Se intampla extrem de des ca parintii sa isi faca foarte multe griji crezand ca nu vor fi capabili sa raspunda corespunzator nevoilor copilului lor si sa se simta depasiti de situtaie. Lipsa de incredere, descurajarea, senzatia ca sunt singuri, tristetea, sentimentul „ca nu mai poti” sunt reactii normale, fiind de fapt aspecte ale procesului de invatare de a fi parinte. Citeste mai mult... »

Intreaba psihologul

Daca esti ingrijorat cu privire la evolutia copilului tau, simti ca nu mai faci fata tensiunilor familiale, nu stii cum sa gestionezi anumite situatii delicate legate de copilul tau/familia ta,ai nevoie de cineva care sa te asculte si sa te indrume spre gasirea celor mai bune solutii...Psihologul nostru este aici pentru tine, pregatit sa te ajute. Citeste mai mult... »

Rosu, albastru, galben, roz... Ce culoare iti place sa te inconjoare? Vrei sa stii ce efecte au culorile asupra comportamentului copilului tau? Acum poti afla secretele culorilor... Citeste mai mult... »

Inducerea fricii unui copil pentru a-l cuminti, pe cat este de la indemana parintelui, pe atat de traumatizanta este pentru copil. Nu multi isi dau seama de acest aspect si utilizeaza sisteme indirecte de cumintire ce pot avea repercursiuni pe termen mediu sau lung pentru copil... Citeste mai mult... »

 

A 7 – a padure – Mic si Ecologist

Mic si ecologist

A 7 – a padure – Mic si Ecologist. Pe 25 octombrie 2014, dam startul la plantare, afla totul: www.micsiecologist.ro

Tipuri si tipare de atasament

Tipul tau de atasament vorbeste despre modalitatea in care relationezi cu ceilalti.

Stilul tau de atasament a fost conturat inca din primii doi ani de viata.
O data ce acesta a fost stabilit, el va ramane pe parcursul intregii vieti si chiar va juca un rol important in modalitatea in care iti vei educa propriii copii.

Asadar, este util sa-ti intelegi stilul de atasament deoarece te ajuta sa iti constientizezi comportamentul, cat si modalitatea in care te raportezi la cei din jurul tau.

Tipare de atasament dezvoltate in copilarie:
Inca de mici, copiii au nevoie sa-si dezvolte o legatura stransa macar cu un parinte sau ingrijitor astfel incat latura lor emotionala sa se dezvolte normal. Fara atasament, ei pot suferi “deteriorari” serioase la nivel psihologic si social.
Iata care sunt principalele stiluri de atasament la copii:
1. Atasamentul de siguranta.
Incepand de la varsta de 6 luni pana la 2 ani, copiii creaza un atasament emotional fata de adultul care are grija de el. Tocmai de aceea, este foarte important ca figura parentala sa fie una constanta pe parcursul acestei perioade.
Incepand cu cel de-al doilea an, copilul se raporteaza la adult ca la o baza sigura cu ajutorul careia se poate raporta la lume si devine mai independent.
2. Atasamentul de evitare.
Exista adulti care nu sunt disponibili din punct de vedere emotional sau care pur si simplu nu sunt constienti de nevoile copilului. Ei nu reactioneaza atunci cand copilul este ranit sau stresat.
Acesti parinti nu incurajeaza plansul, ci independenta. Cel mai probabil, copiii acestora devin “mici adulti” care reusesc sa aiba grija de ei insisi.
3. Atasamentul anxios.
Exista parinti care au un comportament inconsistent fata de copiii lor. Pe de o parte, pot fi foarte apropiati fata de acestia, iar pe de alta parte pot fi reci si indiferenti.
Copiii care au parte de o astfel de educatie sunt confuzi si nesiguri, nestiind ce fel de tratament vor primi din partea parintilor. Ei sunt adesea suspiciosi si neincrezatori in parintii lor, dezvoltand un tip de atasament anxios.
4. Atasamentul dezorganizat.
Atunci cand un parinte are un comportament abuziv fata de copil, cel din urma priveste experientele vietii ca pe o amenintare. Acest tip de atasament este sursa de stres a copilului.

In acest context, copiii se separa de egourile lor. Ei au parte de un atasament dezorganizat deoarece dezvolta teama fata de parintii lor.

Personalitatea conturata in functie de stilurile de atasament:
1. Personalitatea bazata pe siguranta.
Persoanele care dezvolta un atasament de siguranta in copilarie au parte de tiparele atasamentului de siguranta la varsta adulta.
Ei au un simt puternic al propriei persoane si isi doresc relatii foarte apropiate cu cei din jur.
In general, au o perspectiva pozitiva asupra propriei persoane, partenerului sau relatiilor lor.
Vietile lor sunt destul de echilibrate.
2. Personalitatea nepasatoare.
Copiii care dezvolta tipare de atasament de evitare isi contureaza o personalitate indiferenta.
Acestia au tendinta de a deveni singuratici si nu acorda o importanta prea mare relatiilor si emotiilor.
Sunt persoane rationale care isi ascund cu usurinta emotiile.
De asemenea, ei au tendinta de a se izolva si de a se indeparta de ceilalti.
3. Personalitatea preocupata.
Copiii care dezvolta un atasament anxios isi contureaza o personalitate preocupata.
Adesea, ei sunt autocritici, nesiguri si cauta in mod constant aprobarea celorlalti.
Acest comportament ii determina sa fie dependenti de partenerul lor.
4. Personalitatea tematoare.
Persoanele care au dezvoltat un atasament dezorganizat isi contureaza o personalitatea tematoare.

Ei isi doresc foarte mult o relatie, insa atunci cand intra in ea, nu reusesc sa se apropie prea mult din punct de vedere emotional de acesta.
Nici vietile acestora nu sunt foarte echilibrate: ei nu au un simt coerent al propriei persoane si nici nu au legaturi concrete cu ceilalti.

(Sursa: damaideparte.ro)

Invata-ti copilul despre copiii cu nevoi speciale

prietenDin pacate, una dintre problemele intalnite in societatea noastra este ignorarea provenita din ignoranta. La fiecare pas vei afla oameni care se fac ca “nu vad” cum o persoana cu probleme locomotorii se chinuie sa deschida o usa, desi unii se uita lung la ea sau cum un copil isi scapa jucaria pe jos si nimeni nu se oboseste sa o ridice. Acel copil va suferi din pricina ignorarii oamenilor, iar acea persoana cu probleme locomotorii isi va adanci suferinta sub sentimentul stigmatizarii indus de societate. Adesea aceste doua persoane se vor regasi intr-un singur trup: de copil cu nevoi speciale.

A face astfel incat aceste suflete nevinovate sa nu mai sufere de pe urma ignorantei oamenilor este imposibil. Cu dizabilitate sau fara, fiecare dintre noi ajungem sa fim mahniti la un moment dat de lipsa de tact a unora. Dar atunci cand cineva ne adreseaza un salut, o mana de ajutor sau un simplu zambet, ne insenineaza ziua.

Inainte de toate trebuie sa ne mai spunem o data: cu totii suntem diferiti, insa cu totii suntem oameni. Aceasta trebuie sa fie printre primele lectii pe care le primim in copilarie. Este responsabilitatea parintelui sa isi invete copilul despre aparente inselatoare, altruism si bunatate.

De unde poti incepe, tu ca parinte, atunci cand vrei sa iti inveti copilul sa nu mai faca diferente intre copiii cu nevoi speciale si ceilalti copii?

  1. Analizeaza-ti propriile credinte si reactii vis-à-vis de persoanele cu nevoi speciale. Daca obisnuiesti sa te faci ca nu le vezi si sa treci cat mai repede pe langa ele sau dimpotriva sa le acaparezi cu o mila exagerata, punandu-le astfel automat eticheta de “diferit”, trebuie sa iti autorestructurezi aceste obiceiuri inainte de a incerca sa dai un exemplu copilului. Atunci cand compatimesti parintele unui copil cu dizabilitati, spre exemplu, copilul tau va intelege ca acel parinte are un copil demn de mila si se va manifesta ca atare fata de acesta din urma.
  2. Ofera explicatii simple, corelate cu experinte cunoscute copilului. La intrebarile precum “Mami, de ce X este asa?” sau “De ce Y face asa?”, nu te aventura in explicatii sofisticate sau nerealiste. Foloseste-te de ceea ce copilul cunoaste:“Stii, asa cum tu te-ai nascut cu alergii si nu poti manca laptic, asa si el s-a nascut cu o dificultate si nu poate merge/nu poate vorbi”.
  3. Subliniaza ceea ce au in comun, in pofida diferentelor. Chiar daca unii copii se exprima mai greu, reactioneza sau se deplaseaza cu dificultate, pot avea aceiasi eroi preferati, aceleasi pasiuni si aceleasi preferinte culinare. “Asa cum tu si verisorul tau sunteti diferiti, unul mai energic si celalalt mai linistit, asa si acest copil, desi este in carucior, urmareste aceleasi desene animate ca voi, ii place si lui sa se distreze, sa manance inghetata sau sa se joace cu masinutele.”
  4. Incurajeaza-l sa salute copiii si permite-i sa fie natural in intrebari. Chiar daca unele intrebari pot fi prea directe sau lipsite de tact, simplul fapt ca se intereseaza de un copil, care in mod obisnuit este ignorant, poate avea rezultate benefice pentru amandoi: copilul tau are sansa sa inteleaga conditia unui copil cu nevoi speciale, iar copilul cu nevoi speciale are parte de atentia, de ce nu, a unui viitor prieten.
  5. Accepta si promoveaza normalitatea fiecaruia. Asa cum pentru tine si copilul tau este normal sa mergeti cu bicicletele prin parc sau sa achizitionati si sa va jucati jocuri pe calculator, asa si pentru familiile in care sunt copii cu nevoi speciale este normal sa urmeze programe de recuperare sau sa achizitioneze instrumente care sa le faciliteze deplasarea sau exprimarea. Invata-ti copilul despre aceste lucruri, astfel incat data viitoare cand va interactiona cu un copil aflat intr-o astfel de situatie sa poata face remarci pozitive precum “ce carucior frumos ai”. Fii sigur ca o astfel de remarca, pentru cineva caruia in sfarsit ii este si lui apreciata normalitatea, inseamna enorm.
  6. Alege-ti cu grija cuvintele. Evita sa pui etichete de genul “handicapat”, “retardat” sau “olog”. Este foarte dureros pentru parinte sau pentru copil sa auda ca este caracterizat astfel. Orice persoana cu nevoi speciale este inainte de toate o persoana. Un copil care sufera de autism, nu este un autist, ci este tot un copil, care insa are autism. Aveti grija sa subliniati aceste aspecte copiilor!
  7. Nu permite glumele pe seama persoanelor cu nevoi speciale. Explica-i copilului ca este aceeasi situatie ca atunci cand el pateste ceva si lumea incepe sa rada de el pe seama a ceea ce a patit si sa il asocieze cu acel lucru.
  8. Chiar daca sunt lucruri pe care copiii cu nevoi speciale nu le pot face, cu siguranta sunt si lucuri pe care le pot face mai bine decat ceilalti. Acest lucru inseamna sa iti inveti copilul sa aprecieze egalitatea dintre oameni si sa nu se creada mai bun decat alti copii, doar pentru ca acestia intampina anumite dificultati. “Baiatul in scaun cu rotile nu va fi un as la fotbal, insa este un mare artist”.

Cu toate acestea revenim la ideea de baza: tu, ca parinte, ce exemplu oferi? Cum ti se pare apartenenta la un mediu alaturi de persoane cu nevoi speciale? Ce parere ai despre asocierea copilului tau cu un alt copil cu nevoi speciale? Ai sustine prietenia dintre ei?

Cele 8 lucruri de care copiii au nevoie zilnic

fericiti    Dezvoltarea armonioasa a copilului este data, pe langa asigurarea nevoilor de baza zilnice, de consolidarea sentimentelor lui de iubire si siguranta. Acestea din urma sunt cele care permit copilului sa devina o persoana sigura, puternica si prospera.

Dar ce anume avem mai exact de facut pentru a-i oferi copilului ce are nevoie? Ce bine ar fi daca ar exista acel manual de “crestere corecta si sigura a copilului”. Cum, din pacate, nu exista asa ceva, am analizat si am adunat pentru voi 8 lucruri esentiale de care trebuie sa tinem cont, atentie…ZILNIC!, pentru a ajuta copilul sa aibe parte de o evolutie reusita, asa cum merita.

1. Intampinarea nevoilor zilnice

“Nu plang de placere, ci pentru ca ceva ma deranjeaza.” Copiii au nevoie sa stie ca exista cineva care ii iubeste si care are grija de ei. Pentru bebelusi si copiii mici “cateva minute” inseamna un timp foarte lung atunci cand ei au o nevoie (le este foame sau sunt suparati). Cu cat sunt linistiti mai curand, cu atat se vor simti mai in siguranta.

2. Siguranta si securitate

Punctul 1, mai sus mentionat, stabileste baza acestor sentimente. Ulterior, secretul consta in a face copilul sa aiba incredere in parintii lui. Aveti grija sa va respectati promisiunile, renuntati la amenintari si evitati sperieturile de genul celor cu “bau-bau”.

3. Portia zilnica de iubire

Imbratisarile, joaca, leganatul, sarutatul sunt gesture prin care ii arati copilului ca iti pasa. Gandeste-te la propria-ti copilarie. Cata iubire ai avut din partea parintilor tai. De ce ai mai fi avut nevoie? Intreaba-te: “Ce este bine pentru copilul meu?”, “Ce fel de parinte vreau sa fiu?”. Asuma-ti raspunsurile si ofera copilului tau tot ceea ce stii ca ai mai bun.

4. Lauda-l

Copilul vrea sa te faca sa fii multumit de el. Atunci cand il lauzi pentru ceva ce a facut bine sau pentru ca s-a chinuit sa faca ceva, ii intaresti dorinta de a vrea sa faca din nou. Laudele ajuta copilul sa aiba incredere in el si sa isi doreasca sa devina din ce in ce mai bun.

5. Zambiti, va rog!

Zambetul este cel mai simplu mod prin care iti ajuti copilul sa se simta fericit si in siguranta. Cand ii zambesti copilului, ii arati ca:

-          Il iubesti

-          Te bucuri de compania lui

-          Esti multumit de el

-          Il observe

-          Esti fericit

-          Esti o persoana placuta

6. Vorbiti si ascultati

Clipele petrecute ascultandu-l si vorbind cu cel mic ii dau acestuia increderea ca este important pentru interlocutorul sau. Ii arati astfel ca iti pasa de el si ii demonstrezi ca te poate considera o persoana de nadejde atunci cand vine vorba de a exprima ceea ce simte si gandeste.

7. Invatati lucruri noi

Te poti folosi de orice din jur pentru a-l transforma intr-o lectie utila pentru copilul tau. Tu, ca parinte, esti cel care ii promoveaza dorinta de cunoastere si curiozitatea spre descoperirea lucrurilor noi. II dai sansa in acest fel de a deveni deschis, pro-aciv si determinat.

8. Recompense si tratamente speciale

Ce farmec ar mai avea efortul pentru un copil, daca ar sti ca nu primeste nimic in schimb? Recompensele nu trebuie vazute ca “mite”, ci ca un stimulent sau efect normal al unui act de efort. Iar cele mai potrivite sunt acelea care arata copilului ca este apreciat pentru ceea ce poate, de regula recompensele afective sau minime recompense material insotie de cele afective. O formulare de genul “Esti un copil deosebit, sunt tare mandru de tine”, insotita de o imbratisare, va valora intotdeauna mai mult decat orice jucarie sofisticata.

     Toate acestea sunt lucruri simple, pe care cu totii le cunoastem, insa in loc sa le aplicam sporadic, trebuie sa le vedem ca un tot, necesar zilnic, pentru cresterea armonioasa a copiilor.

Psiholog Cristina Nenciu

Poveste despre iubirea de frate

frati     Era odata o ferma frumoasa ce se-ntindea pe doua dealuri. La aceasta ferma traiau doi frati ce aveau casele unul pe un deal si unul pe celalalt deal. Cei doi frati de cand se stiau aveau opinii diferite si nimic in comun. Ce mai, nu s-au prea inteles niciodata. Fratele cel mare era casatorit, avea trei copii si animale multe pe langa casa, cu ajutorul carora isi intretinea familia. Fratele cel mic era singur si nu avea nimic pe langa casa, fiindca tot timpul si-l dedica distractiei si calatoriilor. Desi diferiti, ce aveau impreuna cei doi frati era un mare si frumos lan de cereale ce se intindea intre cele doua dealuri. Era mostenirea primita si impartita in mod egal pentru cei doi frati de catre parintii lor.

Toamna, dupa strangerea granelor, ambii frati aveau hambarele pline. Intr-o noapte de toamna, ce se gandi fratele mai mic: “Eu sunt singur si nu imi trebuie atatea grane. Pe cand fratele meu are copii si animale de hranit. Ia sa incarc eu vreo doi saci din cerealele mele si sa i le duc lui in hambar.” Zis si facut. Si-a pus in spate doi saci de grane si a plecat in miez de noapte catre casa fratelui sau. Tiptil, i-a descarcat acolo in hambar si s-a intors multumit si vesel acasa.

Nu stiu cum se face, dar tot in acea noapte, fratele mai mare se gandea: “Eu am copii, in curand or sa creasca mari si or sa ma ajute in gospodarie, avem multe animale care ne dau hrana, pe cand fratele meu mai mic este singur si nu are nimic. Ia sa ii duc eu vreo doi saci din granele mele. Poate vrea sa le vanda, sa aiba din ce sa se intretina.”  Zis si facut. Incarca doi saci, ii pune in spate si pleaca spre casa fratelui. Ajuns, descarca incet sacii peste granele fratelui si se intoarce cu inima impacata acasa.

 A doua zi, ambii frati isi faceau de lucru pe langa hambarele lor si observa ei ca cerealele lor tot sunt mai mult decat suficiente pentru ei si hotarasc ca la noapte sa incarce si mai multi saci pe care sa ii duca. Si asa a fost. Cand se lasa noaptea, fiecare s-a incarcat cu cat a putut si au plecat fiecare spre casa celuilalt.

Mare minune le-a fost dat sa vada, cand osteniti de greutatea ce-o aveau in spate, se intalnesc cei doi la mijlocul drumului. Cand si-au dat seama ce faceau au izbucnit in lacrimi si s-au imbratisat. “Esti cel mai bun si iubitor frate” si-au spus fiecare. Si de atunci au devenit atat de apropiati incat nimic nu i-a mai putut desparti.

Am fost binecuvantat

Cand Dumnezeu mi te-a dat.

Un frate ca tine,

Cel mai bun prieten pentru mine.

Si ma voi bucura mereu

Ca esti tu fratele meu.

Adoptia: Copiii respinsi de temerile noastre

adoptie    A oferi o familie iubitoare este cel mai frumos cadou pe care il poti face unui copil. Aceste mici suflete curate nu au nicio putere in a-si alege mediul in care se nasc sau vreo vina pentru disfunctiile familiei de origine. Si cu toate acestea ei sunt cei care sufera cel mai mult din neasumarea rolurilor parintesti.

In acelasi timp, numeroase familii care nu pot avea copii pun varianta adoptiei pe ultimul loc sau nici macar nu o iau in calcul. Pe langa nenumaratele prejudecati ale oamenilor si oricat de multe motive ar fi invocate, la baza refuzului adoptiei stau trei factori principali: teama de insusire a identitatii, atat a cuplului ca parinti, cat si a copilului ca fiu/fiica a lor,  teama de un atasament instabil si anxietatea sociala.

Este foarte adevarat ca adoptia presupune si ea riscurile ei. Ca de altfel orice forma prin care devii parinte. Si in asteptarea copilului biologic petreci luni intregi in care iti faci tot felul de griji vizavi de starea bebelusului, sa nu aiba deficiente, sa fie sanatos si odata ce ajungi sa il tii in brate urmeaza alte si alte griji privitoare la evolutia lui. Asadar si in cazul adoptiei, diferente mari nu ar fi, doar ca ai puterea de decizie asupra starii lui initiale de sanatate.

Ce ne facem insa cu ideea conform careia copilul adoptat vine cu “mostenirile” sale genetice si proaspetii parinti raman neputinciosi in aceasta privinta? Aici problema vine din lipsa de informare. Intr-adevar copilul vine cu bagajul sau genetic, ca oricare dintre noi si are propriile sale predispozitii, ca oricare dintre noi. Stiati ca fiecare om are o predispozitie genetica pentru o anumita boala mentala? Dar asta nu inseamna ca intr-o zi vom fi cu totii schizoizi, nevrotici, dementi sau depresivi. Si copilul biologic poate avea aceleasi inclinatii. Dar de tine ca parinte depinde buna lui crestere. Mediul familial in care ne dezvoltam are o influenta mult mai mare decat orice sensibilitate interna.

Cea mai frecventa problematica ramane cea a atasamentului. Copilul adoptat este un copil care a trecut printr-o trauma, aceea a abandonului. Cu cat e mai marisor copilul, cu atat problema afectivitatii e mai pregnanta. Deoarece el si-a dezvoltat afectivitatea fata de parintii naturali, carora nu le-a pasat si l-au parasit, micutul  isi va construi bariere emotionale, pentru ca se asteapta sa fie abandonat din nou.

Mediul familial continator, plin de grija si de iubire ii va asigura micutului nou venit mediul propice de dezvoltare. Totul se invata! Asadar cu putina daruire din partea parintilor, copilul va invata sa se deschida, sa iubeasca, sa aibe incredere si sa se bucure de copilaria frumoasa pe care o are in fata.

Cum sa ii insufli bucuria de a citi

     cartea copiluluiCa adult, tu stii ca cititul ofera copilului sansa de a-si antrena imaginatia si de a deveni o persoana mai bogata intelectual si spiritual. Dar ce poti face pentru a-l initia in tainele cititului, in conditiile in care de cele mai multe ori persuasiunea verbala este de prisos?

Iti punem la dispozitie 4 strategii prin care poti aduce cartile in viata copilului tau:

1. Calatoreste fara sa parasesti locuinta

Inspira-i curiozitatea prin a-i oferi copilului ceva diferit de ceea ce experimenteaza in viata de zi cu zi. Alege carti din locuri sau perioade diferite decat cele in care traiti. Odata ce copilul descopera un subiect ce il fascineaza, va dori sa cunoasca mai mult.

2. Cititi povestile pe diferite voci

Faceti un obicei alaturi de cei mici din a citi povestile cu voce tare si diferentiati personajele folosind distincte tonalitati ale vocii. Opriti-va asupra imaginilor, vorbiti despre ele si antrenati imaginatia si curiozitatea copiilor, intrebandu-i ce cred ca urmeaza sa se intample. Sunt pasi mici, dar siguri, pe calea spre iubirea de carte.

3. Adu-i la cunostinta recompense

Adesea copiii nu vad valoarea intrinseca a cititului. Asadar, de creativitatea ta depinde sa gasesti succesul motivational spre o lectura placuta a copilului. Puteti lansa provocari de genul: “la finalul lecturii vei primi o mantie ca cea a personajului X” sau “o coronita ca a printesei din poveste”.

4. Da viata povestii

Foloseste-te de energia abundenta a copilului pentru a aduce personajele la viata. Puteti confectiona caracterele din diverse materiale sau le puteti cumpara, drept recompense si sa redati cu ajutorul lor pasaje din carte. Ori, pentru o activitate mai dinamica, va puteti costuma asemeni personajelor, improvizand cu ce aveti prin casa si sa repuneti povestea in scena. O activitate de-a dreptul adorata de copii!

     Pasiunile se nasc din placere. Iar placerea copiilor este data de distractie. Evidentiaza latura distractiva a farmecului cartilor, iar copilul tau va deveni pasionat de citit.

“Copiii devin cititori in bratele parintilor lor.” - Emilie Buchwald

Psiholog Cristina Nenciu

10 curiozitati cu si despre copii

copiiPornind de la ideile “mic, dar voinic”, “cate bordeie, atatea obiceie” si altele asemenea, va prezentam 10 curiozitati cu si despre copii.

  1. Vocea unui baietel de 3 ani este mai puternica decat vocile a 200 de oameni intr-un restaurant aglomerat.
  2. Varsta medie la care copiii incep sa foloseasca un cuptor cu microunde este de 7 ani.
  3. Tatii tind sa determine inaltimea copiilor, iar mamele greutatea lor.
  4. In medie, un copil de 4 ani pune 437 intrebari pe zi.
  5. Uitatul la televizor are efect de calmant natural pentru copii.
  6. In Grecia antica, copiii familiilor instarite erau scufundati in ulei de masline la nastere pentru a ramane fara par de-a lungul vietii.
  7. Marele faraon Ramses al II-lea a fost tata a peste 160 de copii.
  8. Rotulele copiilor devin osoase in jurul varstei de 3 ani, pana atunci fiind formate din cartilaj.
  9. In Anglia anilor 1600 atat baietii cat si fetele purtau rochite pana la varsta de 7 ani.
  10. Copiii cu varsta de pana la 6 ani prezinta cele mai mari riscuri de fracturi si arsuri ale mainilor.